Considerat un act inutil de distrugere, bombardamentul american a produs un număr uriaș de victime în rândul civililor, incomparabil mai mult decât atacul de la Hiroshima.
Prizonierii care au scăpat cu viață din acest măcel fuseseră închiși în niște încăperi ale unui abator, Abatorul 5.
Sunt descrise gândurile și trăirile fostului combatant, care scapă cu nervii zdruncinați din acest tablou al ororii. Povestea pare un roman SF cu salturi în timp, iar uneori se sare în universuri paralele.
Ironia vieții și a morții, care alege, pe timp de război, care să îi fie victime și care să traverseze puntea mai departe te face uneori să ridici un zâmbet în colțul gurii.
"Acolo jos nu se aflau decât americanii, cei patru paznici, animalele atârnate în cârlige și nimeni altcineva. Restul paznicilor plecaseră cu puțin înainte de-a începe bombardamentul să se odihnească pe la casele lor. Au murit toți împreună cu familiile.
Așa merg lucrurile."
Umor macabru, made in Germany, pentru cine gustă genul.
O carte supra-apreciată, dacă mi se permite.
