Un colind de Craciun, by Charles Dickens

Abia anul acesta am citit celebra scriere a lui Dickens, "A Chrismas Carol". Notez cu maxim traducerea din engleză, la fel și nuvela în sine.

Reamintesc subiectul: unchiul Scrooge este un avar desavârșit pe care nimic și nimeni nu îl poate îndupleca să fie mai bun și uman. Are însă o întâlnire cu fantoma vechiului asociat (Marley) și cu alte trei fantome (Craciunul din trecut, cel din prezent și cel din viitor) cu ajutorul cărora poate intra nevăzut in casele apropiaților. Înmuierea gheții din inima lui se face treptat, iar cînd își vede moartea decide să se transforme în cu totul alt om decât era până atunci. E vesel, dorește să ajute, să vorbească, să petreacă.

Povestea e cu impact, mie mi-a rezonat plăcut, în ziua cand am citit-o am dat chiar niște bani unor colindători de pe scara blocului :).

Vreau să discut însă despre altceva, despre moarte și ce se întâmplă cu omul care află că va muri în curând. Psihologii(*) spun că sunt cinci faze care se pot atinge, în ordine:

1. Negarea („Nu se poate, nu e adevărat”). E o reacție normală pentru început, cauzată de frică și de speranța că poate-poate se va ajunge la o rezolvare miraculoasă. Am în minte un unchi care a murit de cancer fără să poată trece de această fază. Nu a vrut să accepte că are cancer. A murit paralizat de o frică totală, chircit în fața unui dușman mult prea puternic.

2. Furia. („Doamne, cum poţi să-mi faci mie asta?”). Atașamentul real față de lucruri, obiceiuri, chiar de viață. Îmi aduc aminte de socrul meu paralizat, care cu singura mână sănătoasă încerca să bată pe cei din apropiere.

3. Târguiala. Furia trece fără să obții ceva și omul încearcă o negociere, cel mai adesea cu Dumnezeu. E cazul lui Scrooge, care și-a văzut moartea și singurătatea rece și înspăimantătoare. La el a fost minunat, pentru că revelațiile au fost din niște vise. Aici pun și fumătorii care au spaima unei tumori la plămîni și care la negociere pun pe tarabă viciul de atâția ani. Cazurile fericite...

4. Depresia vine după târguielile nereușite. Ne prefacem că nu ne pasă și trebuie dezăgăzuite durerea și resemnarea, pentru a trece la ultima (de fapt următoarea) etapă.

5. Acceptarea. E înțelegerea și împăcarea cu întreaga viață, e un salt spiritual pe care îl fac cei aleși.

Observați că de la 2. încolo e util să îl ai și pe Doamne-Doamne alături?

______

(*)Mulțumesc Elisabet Kubler-Ross

red light (2012)

Într-o lume tehnologizată șarlatanii au mai multe mijloace de a se face credibili. E ca în cursa care se dă între laboratoarele de dopaj și sistemele antidoping, sau între creatorii de viruși informatici și sistemele antivirus.

Un șarlatan (magician, mentlist, orb care vede) celebru este interpretat (bine) de Robert de Niro, și este urmărit și demascat, într-un final, de o cercetătoare interpretată de Sigourney Weaver. Filmul se dezvoltă într-o arhitectură destul de plăcută, cu unele exagerări care probabil sunt impuse de la departamentul comercial (bătaia de la toaletă e prea multă, fără rost, și cu o finalitate care îmi scapă; moartea cercetătoarei e la fel de fără noimă - doar pt. impresionare).

Un fapt cu adevărat spectaculos ar fi metoda de comunicare prin sincronizarea ceasurilor, dar in rest e previzibil si lipsit de inspirație. În încercarea de a ieși din comun i se fleoștește un final și un mesaj total pe dos cu ce se afirmase pînă atunci. Mai bine îl lăsau fără final.

Lipsa de inspirație a acestui final forțat îmi readuce în atenție finalul extrem de bine construit din The Hurt Locker (2008), un film care a și câștigat 6 Oscaruri, finalul fiind cheia perfectă a construcției.

În fine, Red Lights (2012) nu mi-a placut, nu-l recomand.

Skyfall,

cel mai nou și cel mai prost din seria cu James Bond.

Cu un conflict desprins parcă dintr-un joc pe calculator, filmul are o aglomerație de evenimente frumos colorate, spectaculoase și neverosimile. Bond devine un Hopa-Mitică ieșit din rafturile magazinelor de jucării, este singurul salvator al tuturor situațiilor fără scăpare.

Partenera apare episodic, intră brusc și iese din scenă și mai brusc, fără prea multe tandrețuri, de parcă filmul ar trebui vizionat într-o sală de jocuri pe calculator, cu toți puștanii conectați pe Counter Strike, femeia fiind tolerată doar ca să aducă băutura.

Un film pentru altă vârstă, pentru alte gusturi, pentru alte așteptări.

Pentru mine - o dezamăgire,

mulțumesc, Tudor Gheorghe

Un spectacol cu comunicare, atât de la artist la public, cât și de la public la artist. Un spectacol la sfîrșitul căruia atît Tudor Gheorghe cât și persoane din public ne-am șters discret o lacrimă din colțul ochiului, fiecare mulțumind celuilalt că există și pentru el.

Râmnicu Sărat, 18 noiembrie 2012, Casa de Cultură

Ciulinii Baraganului, de Panait Istrati

O biopsie a satului din Bărăgan în timpul răscoalei de la 1907. Investigație prin ochii unui copil de 15 ani, Matache, purtat precum ciulinii de colo colo prin Bărăgan de vântul cumplit care anunță venirea iernii.

Cred că moto-ul este nepotrivit, cartea fiind mult mai bună decât un simplu instrument de luptă socială. Face parte din bogăția culturii franceze, la care autorul a contribuit cu toată forța.

De ce a trebuit ca autorul să ajungă la noi în pragul sinuciderii, iar la Paris Romain Rolland să îi ordone să scrie pentru a nu i se irosi talentul?

Chira Chiralina, de Panait Istrati

O carte senzuală, aș putea spune, dar scrisă în limba franceză. Am parcurs traducerea în română dus de firul poveștii, auzind parcă o muzică orientală mai intensă sau mai estompată.

« Une vie d’homme ne se raconte ni ne s’écrit. Une vie d’homme qui a aimé la terre et l’a parcourue est encore moins susceptible de narration. Mais quand cet homme a été un passionné, qu’il a connu tous les degrés du bonheur et de la misère en courant le monde, alors, essayer de donner une image vivante de ce que fut sa vie, c’est presque impossible. Impossible pour lui-même d’abord ; ensuite, pour ceux qui doivent l’écouter. Le charme, le pittoresque, l’intéressant de la vie d’un homme à l’âme puissante, tumultueuse, et en même temps aventureuse, n’est pas toujours dans les faits saillants de cette vie. Dans le détail réside le plus souvent la beauté. Mais qui écouterait le détail ? Qui le goûterait ? Qui le comprendrait, surtout ?... Voilà pourquoi je fus toujours l’ennemi du : Racontez-moi quelque chose de votre vie !... »

Brăila cosmopolită, cu români, turci, greci și albanezi. Curtezane și homosexuali, brute și naivi, duși de valurile destinului care încotro, adunați într-o poveste care i-a adus autorului consacrarea la Paris (și nu numai).

paladinul

După războiul dintre bine și rău nu mai era nimic. Un paladin al binelui merge pe tărâmurile arse de atât război. Se întâlnește cu un războinic într-o armură de fier la umeri și alte bucăți de platoșă. Tunica era de culoare verde, când binele avea albastru iar răul avea roșu.

Paladinul: -Cine ești? Credeam că-s singurul supraviețuitor.

???: Eu nu sunt nimeni!

Paladinul: Dar ești de partea binelui sau a răului?

???: Binele și răul nu există. Sunt doar două tabere diferite.

Paladinul: Dar atunci ești doar un ghinionist prins la mijloc?

haosul: Războiul e un cerc, ca zidurile unui oraș. Eu nu sunt la mijloc, ci în afara zidurilor.Eu sunt haosul. Când toți s-au dus, doar eu am rămas. Cu mine se termină totul.

Paladinul: Deci mă vei omorâ?

haosul: Eu sunt haosul, cu mine începe totul. Cu mine se termină totul. Pentru că eu termin tot ce rămâne în lumile vechi, pentru ca lumile noi să fie mai bune. Un nou început trebuie să fie totul.

Haosul îl împunge pe paladin cu o sabie lungă cu rune ciudate și necunoscute.

haosul: Nu încerca să te opui destinului căci te voi urmări, te voi vâna. Un rău acum pentru un bine mai târziu. Așa merge lumea. Așa a fost în lumile din vechi, acest lucru și cu mine rămânem. Totul trece.

Haosul a lansat o bilă de foc violet și o plantă apăru din care ieși un fluture. Un nou început veni.

Rareș, 28/10/2012

cum a fost posibil?

Inteligenţii se împart în două: buni şi răi. Proştii se împart în una: răi. (G. Ibraileanu)

Apăi dacă s-o întâmplat atunci nu numai că a fost posibil, ci a fost și normal, firesc, să se întâmple așa. După ce vezi filmul și ți se întoarce stomacul pe dos:

gîndești că o mare masă de ticăloși au pus stapânire pe România, surpriza fiind numărul covârșitor al acestora. Greu de acceptat, dar perfect adevărat.

Sunt trei categorii:

ticălosul nativ. Orice îi faci, cu orice îl tratezi e incurabil ticălos. Shakespeare îl are pe Richard al III-lea, dar putem imagina și personajul din Terminator, care a fost topit dar bucățile de metal topit au revenit în aceeași matrice. E util să știi că există și că poate face atât de mult rău fără clipire. Împute și aerul din jur, deși se crede organizator și purtător de progres. E bine să nu faci nici un compromis cu el, că acesta devine arma cu care te va ucide.

ticălosul ieftin. Pretul pentru care te poate vinde este incredibil de mic. Turnătorii de pe vremea lui Ceașcă trimiteau oameni la închisoare pentru 100-200 de lei. Acum turnătoria este chiar mai prost plătită,

ticălosul cu scuză: ”Am copii acasă!” e cel mai adesea motiv invocat. Iar tragedia aici a fost. Frica indusă de ticălosul nativ prin ticălosul ieftin a paralizat complet organismul social, ducându-i pe marea majoritate în a treia categorie. De-aia nu am avut noi nici Havel, nici Solidarnosci. Eroismul cotidian, asta ne-a lipsit.

Primele două categorii se găsesc pretutindeni - și la nemți și la coreeni. Sunt în natura lucrurilor, așa cum există oxigen și bioxid de carbon. Dar la a treia rubrică sunt derapajele care ne diferențiază în rău.

Uimirea cercetătorilor de azi cu privire la scriitorii care au cântat regimul și și-au împins confrații care nu colaborau spre prăpastie este cât de puțin au avut efectiv de câștigat pentru asta.

Un pic de decență ar fi prevenit un munte de demență. Noi am fost dizidenții de acasă, în timpul liber, curajoșii ascultând Europa Liberă iar fricoșii Vocea Americii.

Livada cu vișini, de A. P. Cehov

atât de uman, comparând cu filmele cotidiene; la fel ca la Shakespeare, te întrebi după ce termini de citit, de ce e atât de celebră -sunt doar niște oameni, care trăiesc, iubesc, suferă. O punere în scena din 1975 cu Gina Patrichi poate fi oricând văzută cu plăcere,

Seara de teatru TV - Livada cu visini

Vezi mai multe video din cultura

salariul de 150 de milioane

se pare că pentru posturile grase la noi trebuie sa ai avizul serviciilor. pionii au fluiditatea apei din reclamele cu samponul care curata matreata, pe cand stabilii, cei de peste 150 de milioane, sunt înfipți în posturi de catre big brother. Nu cumva spun prin asta că strugurii sunt acri? poate, dar nefericirea e că după popire (infigere a pop-ului) acestora li se asigură, pentru serviciile prestate, protecție la propriile prostii și la propria prostie. Cred că marele neajuns de acum este blocajul cu acești șobolani înveliți în ceară, aflați în prea multe locuri importante ale stupului,

”Îngerul a strigat” de Fănuș Neagu

E mult de atunci. Uneori mi se pare că Dumnezeu încă mai cioplește chipul zilelor care s-au dus și din care păstrez în minte, deopotrivă, bucurie și suferință.

Sunt vorbele lui Fănuș Neagu din postfață, sunt cuvintele cu care m-a cucerit definitiv. O carte ”must have”, un roman care își împarte criticii în admiratori totali sau critici înverșunați. Eu am rămas în prima categorie.

O poveste cu țărani și cu hoți din câmpia Brăilei, unde altfel crezi că nu se poate schița nici o scenă de vodevil. Un loc familiar mie, de unde mi-au rezonat plăcut și nestematele lui Vasile Voiculescu.

Toată admirația și pentru pasul pe care a reușit să-l facă, simplu și natural, descriind anii mizerabili de după cel de-al doilea război mondial. Nici Marin Preda, nici Petru Dimitriu, în ”Cronica de familie” nu au reușit să vadă nedeformat și senin cumplitul cataclism. Fănuș Neagu vede nenorocirea ca pe o stihie a naturii, precum Calicul - vântul de nisip care îți acoperă casa și gândurile. El a reușit să-l treacă, cu urmele pașilor curat conturate în praful așternut.

ah, referendumul (II)

Ce-am avut si ce-am pierdut?
Am avut impresia că nu se mai poate face nimic, că toți românii sunt lași și blazați, că nu au tăria să își susțină părerea. Dar iată că nu sunt deloc puțini aceia care vor altceva și gândesc simplu și sănătos: ”Cine a greșit să plătească!”.
Am avut impresia că ungurii sunt parteneri, că au stofă europeană și prin legăturile lor la Ungaria devenim și noi mai puțin balcanici. Da de unde! Sunt decuplați de România, sunt mici și meschini.
Am crezut în Europa, în ajutorul dezinteresat pentru noi, într-un sentiment de jenă că am fost abandonați ca monedă de schimb pentru bunăstarea lor după cel de-al doilea razboi mondial. Greșit! Il susțin pe Băsescu ca vector de influență, care a capitulat necondiționat. Îl servesc cu logistică pe serviciile secrete și cer pentru asta jecmănire ca-n vremea otomană. Semnul că le-a ieșit jocul va fi alegera lui Ungureanu președinte, pentru perpetuarea statusului.
Miza e uriașă, economic și uman. Spre deosebire de majoritatea părerilor, cred că referendumul a fost benefic, a fost o limpezire a apelor, un avertisment că nu suntem nici proști, nici puțini. Rezultatul concret apare în intransigența părerilor (vizibilă și in media), delimitarea segmentelor distincte - separarea uleiului de apă.

NOTRE DAME DE PARIS de Victor Hugo

Nu am mai citit cu atăta plăcere o carte de la ”Frații Karamazov”! Am ascultat o simfonie de cuvinte, o minune a tehnicii scrisului, un tot din care fiecare fragment parcă descrie întregul și întregul descrie fiecare părticică. Personajele conturate cu forță, își fac loc în poveste cu încăpățânare și tenacitate pentru a-și duce destinul spre un sfârșit fatal. ”Fatalitate” este chiar cuvântul emblemă al cărții.

Proastă inspirație - de a vedea filmul cu Anthony Quinn și Gina Lolobrigida imediat după ce am citit cartea. Îmi construisem în închipuire cu totul alte înfățișări ale presonajelor: m-aș fi așteptat la o Esmeralda mai diafană (avea 16 ani în carte) pe când în film apare un sex simbol al vremii, dar nu o femeie care ar putea stârni pasiuni demonice în sufletul unui preot.

Cartea a fost scrisă la 1830 și mi se pare mai în puternică și mai actuală decât filmul din 1956. Atât ca mijloc artistic, prin limbajul folosit, cât și prin mesajul: ideile despre viață și moarte, despre exprimarea prin scris și prin arhitectonică, despre Paris și despre superba catedrală din inima capitalei franceze.

Descrierea Parisului văzut de deasupra sau din interior, prin ochii cerșetorului și ai regelui are o forță pe care o pun atât pe seama geniului autorului cât și pe tinerețea lui (avea 29 de ani, trebuia să dea cartea într-un an și a tot amînat lansarea până a șlefuit o nestemată).

Cartea intră în topul preferințelor mele, filmul nu.

Groapa, de Eugen Barbu

Am citit Groapa încercând să fac abstracție de cât de ticălos a fost autorul. Nu am reușit. Romanul se poate citi, autorul stăpânește bine instrumentul numit limba română, uneori sound-ul chiar place. De cele mai multe ori mi-a dat impresia lipsei unui mini-detaliu pentru a obține efectul artistic dorit. O virgulă, un semn de exclamare, poate. Ca un chibrit ud care ar fi putut sta încă puțin la soare și ar fi putut da și el căldură.

Romanul are o compoziție realizată din două planuri (autorul recunoaște că l-a făcut din alte două), al hoților și al cărciumarului, care nu au mai nimic de-a face unul cu altul. Greu de înțeles de ce au fost amestecate astfel, într-o alanadala temporală.

Descrie cu nesaț hoții și locuitorii mahalalei cu bucuria că a înțeles comportamentul haitelor de câini. E un mod de cunoaștere a lumii care i-a permis autorului să se așeze și în viață confortabil în poziția de javră.

Celtic Woman

DE VARĂ:

New Journey Live at Slane Castle, Ireland (2006)
DE IARNĂ:

Christmas celebration

ah, referendumul!

vom vedea o noua izbândă a lui Băsescu, pe o prezentare la vot de sub 47% (scor categoric, adică, sub marja de manevră de 3% care se poate întoarce prin "efortul" unuia dintre combatanți.)

Și asta pentru un motiv extrem de simplu - acum votul nu mai e secret. Care merge la vot e catalogat la ieșirea din casă, va ști toata scara blocului sau toată ulița satului cu cine a votat, urmând ca mult timp de-acum înainte să i se poată reproșa: "vezi, din cauza ta o ducem noi așa și pe dincolo...".

Toți din jurul meu (mama , tata, soție, soră, prietenii cu care am băut bere aseară,...) nu se vor duce la vot. Fiecare și-a construit o justificare solidă sieși ("Vrei să vină Voiculescu?"/tata, "Sunt scârbită de toți"/nevasta, "Au atentat la valorile democrației"/sora, "Duminică am o grămadă de treabă de făcut..."/prietenul, și tot așa). Vom sta toți, în plm, la televizor, să vedem cum ne fac alții decorurile și scenariul, cu înțelepciunea animalului de povară care nu îndrăznește să ridice privirea la stăpân.

Inception

Merită văzut, în liniște și odihnit, să nu îți scape vreun detaliu că ești pierdut.

Subiectul este implantul unei idei în subconștientul unui individ, în timpul somnului acestuia. Somnul e indus prin arome, iar visul e construit de altcineva, cu mai multi participanți, într-un fel de vis multiplayer. Dar cum asta nu e de ajuns, visurile sunt vis în vis, și se ține cont de trecerea timpului diferențiată (5 minute sunt o oră în vis...).

În aceste planuri abisale și aiuritoare apar obstacole neașteptate, din subconștientul victimei, dar și al agresorului, care fac toată acțiunea. (uneori cu aspecte de Counter Strike).

Mai punem pe Leonadro di Caprio în rol principal și obținem un film de calitate, care lansează întrebări și plăcerea de a găsi răspunsuri.

...vezi aici galerie foto/IMDB

Poker 2010, un film de Sergiu Nicolaescu

Așa cum ne-a obișnuit, Sergiu Nicolaescu e un talent pus în slujba răului. După marile serii de filme mincinoase care au servit drept lecții de istorie în slujba lui Nicolae Ceaușescu și a nemernicilor lui, vine cu o nouă prezentare. Filmul Poker, pe care cu greu m-am stăpânit si am reușit să îl urmăresc până la final.

Dă impresia unei vome în care se pot distinge nemestecate ingredientele inghițite cu ceva timp în urmă: gangsteri (aduși de prin filmele cu Semaca), glume ieftine de telenovele românești, mesaj (stilul ”combate bine pe ciocoi”).

Pentru a căpăta un minim cârlig la spectator sunt aduse vedetele momentului (țâțele lui Jojo si scălâmbarea lui Fernando Caransebes) sau vedete expirate (Jean Constantin, R.I.P.) batjocorite de mâna unui regizor care e mai expirat decât toți. Păcat de ceilalți câțiva actori buni (Valentin Teodosiu, Horațiu Mălăele) și de timpul nostru.

exit interview

...zidurile închisorii de fapt nu erau decat un gard înalt de tije metalice cu săgeata in vârf, iar deținuții erau atât în interior, cât și în afara acestuia. Eu ajunsesem acolo ca vizitator, căutând un fost prieten pe care nu-l mai văzusem de multa vreme, atât de demult ca nu îi mai știam nici chipul, nici numele. Iar pușcăriașii erau în același timp și gardieni, prinși într-o rețea de turnători fiecare pe fiecare, ca niște echipe de fotbal încleștate într-o partidă cu atât de multă mocirlă că nu se mai distinge culoarea tricourilor. Mi s-a oferit o tava cu banane și alte fructe pentru a fi și eu gardian: am refuzat-o, poate pentru că mi s-a părut prea puțin, poate pentru ca știam că asta însemna să devin în acelasi timp si pușcăriaș. Mă priveau nevolnici ca niște cotoi castrați, prizonieri ai propriei închisori de osânză și neputință. După căutarea buimacă a omului pentru care venisem, am încercat sa ies, însoțit spre ieșire de o pereche de ciudați: un tip care nu facea nimic altceva decât sa se asigure că totul e legal, și de o asistentă cu picioare lungi si mâinile jupuite. El stătea deoparte, cineva mă imobilizase de la spate și mă strângea de gât, în timp ce asistenta încerca să îmi prindă de degetul mare de la picior o etichetă precum morților de la morga.

... mă zbăteam epuizat și m-am trezit din acest coșmar ce-l primisem cadou la ziua mea de naștere, nu cu mult timp în urmă... bleah!

nota 10 primaria Buzau (II) - O MARE ȚEAPĂ !

Menționam in postarea anterioară surpriza că a fost rezolvată repede și bine o problemă.

din păcate m-am amăgit degeaba, câinii sunt la locul lor, ca și mai înainte. Persoana la care merg pe acea stradă a confirmat că acei câini au mai fost și altădată luați de hingheri și au revenit deoarece persoanele care îi hranesc îi eliberează din adăpostul primăriei, cu condiția ca să îi țină în curte. Poate că dacă mai trec pe acolo o să sun direct la 112 și să cer să îi amendeze. Oameni de căcat...

nota 10 Primaria Buzau

Am fost placut surprins de mailul primit de la primaria Buzau, prin care ma informau ca sesizarea mea a fost atât luată în considerare, cât si rezolvată.

Era vorba de niste câini care erau să mă muște, dar nu atât câinii m-au deranjat cât locuitorii de pe stradă. Am accesat saitul primăriei, am completat un formular și gata. Am trecut să văd câinii: NU MAI ERAU!

Iată și raspunsul primit pe mail:

eu cu cine votez

ar fi mai multe întrebări și răspunsuri:

1. mă duc sau nu mă duc la vot?
-răspunsul e da pentru că prezenta la vot face mai grea fraudarea. Adica hotii trebuie sa faca un efort ceva mai mare ca să le iasă. Iar dacă sunt dibaci e ok, dar să mă fure niște boi chiar mă enervează.
-prezența la vot face mai greu de atins pragul electoral de către UDMR. Nu am nimic cu ungurii, sunt la fel de victime ca și noi, dar când prețul plătit șefilor UDMR pentru balansarea puterii e atât de mare, iar mă deranjează (de ce să fie Verestoy baron numai că e ungur?). Conducatorii UDMR primesc foloase mult prea mari doar din conjunctură și din prostirea ungurilor cum că ii apără și din neprezentarea la vot a românilor din lehamite.

2. Cu cine?
Cu USL. Argumentele:
- nu-l mai suport pe Băsescu (principal promovarea Roșia Montana + gazele de șist care mi se par criminale + mitocănia constantă promovată ca șef al statului).
- nepriceperea in gestionarea economică a statului de către PDL. Salarii, pensii (ultimul scandal cu pensionarii e aiuritor), șomaj (am fost în această perioadă și eu in căutarea unui loc de muncă și știu cum e), clientelism (vezi contractele de deszăpezire cum au funcționat atunci când iarna a avut nesimțirea să și ningă), etc.
- sila de MRU. Oricât ar mima tot securist rămâne.
La locale pentru Consiliul Judetean: am de ales între Bâgiu / PNL, Mocanu /ex-PSD, Cezar Preda/PDL.
Bâgiu - DA; pentru că e de dreapta, și e un om de afaceri corect. Dacă bate palma cu cineva și stabilește un preț, atunci prețul rămîne bătut în cuie. Nu vine pe urmă cu mai fă și aia, mai dă-mi și aia, mai pune atâta peste, codoșerii din astea. Modul cum a caștigat delegarea pentru candidatura e foarte simplu și îl apreciez: a dat banul, a batut palma și gata.
Mocanu - NU; există o hartă a investițiilor pe județe unde Buzaul are 0 (zero) atât pe investitori străini cât și pe investitori români. Iar ca să faci burta mare numai din afaceri cu statul miroase rău-rău.
Cezar Preda - NU; e securist și ca viitor șef de consiliu judetean al opoziției o să fie constant faultat de puterea care va fi de altă culoare.

Consilieri - USL. Tot de-aia.

Primar - cine e cotat cu locul 2 șanse după Boșcodeală. Motivație pentru NU Boșcodeală - aceeași hartă care îl descalifică pe Mocanu.

NOTA: securistul e cineva care lucrează în serviciile secrete. Prezența lui în viața publică este alterată de meseria lui de lucru cu informatorii, cu ascultarea și urmărirea pe ascuns. Oricâtă școală de PR și liderșip ar face, nu se pot dezbăra de modul de lucru specific cu oamenii. Ei trebuie să stea în umbră, nu să-mi fie model de comportament.

HARTA:

telefon mobil, da` mobil rău de tot

cred că ar trebui ca toți să avem aceeași sonerie la telefon. S-a înlocuit ascultatul muzicii cu scuiparea unei secvențe din melodia preferată. Scopul declarat este ”pun ce-mi place”, dar sfârșește cu ”chiar dacă îmi place urăsc să o mai aud vreodată”. Scopul nedeclarat e să vadă ceilalți ce: ”deștept” sau ”ciudat” sau ”de gașcă” sau ”roacăr” sau ”agresiv” sau ”altfel” și lista se poate continua la nesfârșit cu o mulțime de tipologii de oameni. Este modul cel mai de pe scurtătură, repede și prost de a face ceva, și mi-e silă. Este ca înlocuirea zâmbetului prin ”punct și virgulă - paranteză” iar a tristeții tot cu ”punct și virgulă - paranteză”. Tot un drac, adică nimic.

Vasile Voiculescu - un idol

Mi-am descoperit un idol. Un om care a rezistat urgiei comuniste fără să fie alterat. Comuniștii l-au asasinat, la fel ca pe toată elita națiunii române din acea perioadă. Evreii au avut 5 ani, noi 50 de ani de holocaust!

Romanul Zahei Orbul l-am citit cu surprindere, am degustat pe îndelete fiecare cuvânt; un roman cu care am rezonat cu mare bucurie.

citat din Vasile Voiculescu – Gânduri albe, Editura Catea Romîneascã, 1986:

"Bucură-te!
Studiul bucuriei - analiza ei în opoziţie cu durerea. Durerea e palpabilă, accesibilă, fizică, o localizezi în mână, în picior. Bucuria e cel mai mare mister sufletesc… Nu o simţi nicăieri şi e în tine. Durerea vine din afară, pe calea văzduhului şi a intemperiilor, se hrăneşte cu spaţii, se adapă cu timp. Bucuria vine dinăuntru şi-ţi umple fiecare celulă cu osanale. Bucuria e fără motiv lumesc şi e cel mai înalt extaz al omului.

Durerea e un val, bucuria – marea…

Durerea e pârghia vieţii.
Apasă cu un capăt, dar cu celălalt ridică.

Bucuria e o minune neştiută şi nefolosită de om. Noi o întrebuinţăm ca cineva care nu ar şti să zboare cu aeroplanul şi s-ar mulţumi să alerge cu roţile, dar pe pământ.

Dacă ţi-ai îngropa bulbul inimii în pământ, ce fel de flori ar răsări: crini sau mătrăgună ?

Cugetaţi în ceasurile vii ale vieţii, nu amânaţi cugetările tocmai pentru ora morţii. Căci atunci nu mai puteţi avea gânduri, ci, ca într-un apocalips al propriei vieţi, vedenii şi descoperiri.

Ca să fii plin de toate bucuriile şi durerile lumii, urmează pilda vioarei: goleşte-te de tot ce eşti tu, scobeşte-ţi tot miezul egoismului, aşa ca înăuntru să circule, ca un aer, sufletul universal."

"Power is like being a lady... if you have to tell people you are, you aren't." Margaret Thatcher

cateva extrase din discutiile purtate in Parlamentul britanic:

sedinta operativa sie

-bravo, găozarilor! zise tataie,
-am fost convingători, șefu? întreabă potaie,
-da, a fost bine. Replica lui Chiorilă cu 'o sa-l găsim și în gaură de șarpe' a fost cam de 2 lei.Dar rolul a fost bine jucat.
-vroiam o mărire de 15%, (am o pasiune pentru numărul ăsta, hăhăhă)
-de unde plm mărire, de la cine vrei să tai? noroc cu ideea aia cu mitingu de la barlad, ca au plusat bine americanii. Chiorilă, vezi că începi să confunzi realitatea cu jocurile tale cu bugetarii.
-iar tu mârâilă să încerci să te stăpânești că nu am chef de fițele tale.
-mrr...
-cum era vremea la voi în africa? boldilă
-cam praf, dar oricum te miști altfel în vacanță decât la servici
-gata, putorilor,acum la treabă.

Solaris

Am revăzut filmul SOLARIS de Tarkovski.

De ce ?

În primul rând ca reacţie la bătaia de joc pe care am resimţit-o atunci când subiectul mitingului de la Bârlad a fost interzis tuturor televiziunilor. Includ aici şi Televiziunea Română, pentru care dau bani ca să mă informeze, nu să-şi bată joc de mine.

Vedeta serii în ziua respectivă a fost fuga lui Boldea în Kenya, şi fumigenele pe tema asta ale lui Băsescu.

Respect gandul.info, singurii la care am găsit tratat subiectul.

Aşadar SOLARIS. Un film din 1972, categoria SF, cu actiunea pe o statie orbitala de lângă o planetă (Solaris) care se pare că posedă o inteligenţă superioară celei umane. Aşa cum solarizarea este un procedeu foto de supraexpunere pentru realizarea unei fotografii, acea planeta face ca cele mai intime si intese amintiri, sunt supraexpuse si materializate. Filmul e un clasic al genului, si semnatura lui Tarkovski e la fel inconfundabila.

Film cu cadre lungi, cu aşteptări în care nu am conţinutul explicitat ci transmis în/prin linişte. Film pentru cei care gândesc cu capul lor, nu pentru indivizi conectaţi la aparate.

Nu de film ca mesaj vreau sa discut, ci despre film ca formă, cu oameni care, deşi sunt dintr-un SF, iar unii nu sunt nici măcar fabricaţi din atomi (Hari e compusă din neutrini) sunt atât de umani, comparativ cu cei din realitatea de care zicem noi că e cea adevărată. Acea fabricată de televiziuni cu ştiri în ne-ştire, făcute special doar ca să te mintă. Am avut nefericita revelaţie să constat că nu sunt greşit informat din nepricepere sau neprofesionalism, sau din motive de rating, ci pur şi simplu sunt minţit pentru că sunt dispreţuit. Nu trebuie să ştiu anumite informaţii ci, dimpotrivă, sunt cu o raţionalitate diabolică împins pe piste false, sunt puse paravane şi perdele groase de fum create cu bani care sunt tot de la mine, contribuabilul care trăieşte de la un salariu la altul.

De exemplu: o firmă americană are interese de bussiness în Romania. Pentru minimizarea costurilor lumea nu trebuie să ştie că din punct de vedere ecologic e un dezastru. Iar pentru ca lumea să nu afle sunt astupate canalele de comunicare către populaţie a informaţiilor. Brutal şi cu complicitatea conducătorilor ţării şi a serviciilor de informaţii (aservite americanilor, în acest caz). Eram student, în urmă cu 25 de ani şi ascultam uluit cum studenţii greci erau porniţi împotriva americanilor în condiţiile în care noi, ca membri ai pactului comunist vedeam ca singurul rău al universului erau ruşii-comuniştii. Acum îi înţeleg... vezi unde au ajuns.

stau locului

Când intru într-o librarie îmi place să am timp. Intru ca sa cheltui o ora. Mă aşez în faţa unui raft şi stau lânga toate carţile de le pot ajunge cu mâna. Aceeaşi cheltuială plăcută am facut pe versurile lui iv cel naiv cu poze de vali petridean...

Şto etă? Etă carnaval!

Îmi aduc aminte de un banc vechi de câteva decenii: era in 1968 când ruşii au invadat Cehia. Şi cică într-o dimineaţă se trezeşte cehul, destul de mahmur după berea de seară, se întinde puţin şi iese pe balcon. Când se uită pe stradă vede in loc de maşini o mulţime de tancuri. Se freacă la ochi, se uită mai bine şi vede că pe acestea erau desenate nişte stele. Nefiind prea cunoscător, sau poate avea ochelarii aburiţi, crede că erau americani, în loc de ruşi. Începe să ţopăie de bucurie şi să strige: "Freedom, freedom!" La care un tanchist rus ridică turela şi îi răspunde cehului: "Etă ne freedom, etă carnaval!".

Mi l-am amintit gândindu'mă la cât de multă libertate oferă internetul, dar cât de greu este de folosit pentru a fi liber. Şi nu doar pentru a fi liber de monştrii care conduc (vezi ţările arabe unde revolutiile au venit pe internet), ci a fi liber de la intoxicarea mediatică (facută şi gîndită profesionial, vezi cele 10 strategii de manipulare a maselor ) şi chiar de a te elibera de propriile capcane lăuntrice. Am zis'o!

"Oamenii au devenit instrumentele instrumentelor lor" ( Henry David Thoreau )

titlul postului este un citat de pe ultima pagină a cărţii ."Ce relaţie ai cu banii?"

O carte care ajută.

Este în primul rând un îndemn de a ne înţelege pe noi înşine, de a pricepe că banii sunt o resursă şi nu un scop. Un instrument la fel ca altele, care vine fără manual de utilizare. Folosind un personaj celebru al lui Charles Dickens, această carte poate fi privită ca un astfel de manual.
OFERTĂ :) fac cadou această carte primului care o va cere (printr-un comentariu postat)

gaz de şist în Romania (cum putem crea următorul dezastru ecologic după Roşia Montana)

dupa ce ne săturăm de cianura de la Rosia Montana va fi pregatit terenul pentru exploatarea gazului de şist, prin care se pot umple teritorii vaste cu chimicale si alte nenorociri.

Ideea e ca din subsolul României se poate extrage o cantitate enorma de gaze naturale, produse prin fracturare hidraulică. (se injecteaza la adâncime apa amestecată cu cantităţi imense de chimicale şi se produc nişte reacţii din care ies gazele. Unele sunt captate, altele ajung la suprafaţă şi fac prăpăd în pânza freatică, apa de băut face bulbuci şi poate lua foc... Animale salbatice moarte, animale domestice bolnave, oameni care se îmbolnavesc şi care sunt expuşi şi fără apărare în faţa firmele de exploatare care dau asigurări că nu e nici un pericol. Profitul lor e singurul care contează. Nu e un film SF, ci e o realitate de câţiva ani în câteva state din SUA.

Un film despre dezastrul din america:

PRO:

• sunt resurse interne, şi nu mai depindem de ruşi.La noi sunt zăcăminte de astfel de gaze în Moldova (zona Bârlad), Dobrogea (Adamclisi , costinesti, Vama Veche) şi în Banat.

CONTRA

• oricum la noi resursele nu mai sunt ale noastre, (vezi Petrom care aparţine austriecilor cu tot cu rezervele de petrol ale României

• părerea Greenpeace

• Franţa şi Bulgaria au interzis acest procedeu de exploatare.
  
  
  

în condiţiile actuale de la noi, cu conducători care sunt principalii vectori de influenţă ai altor puteri împotriva intereselor Romîniei, aceste riscuri ipotetice se pot transforma peste noapte în realităţi infernale. Cu tristeţe cred ca răul aici abia acum începe ...

Linkuri utile:

GUvernul a aprobat acorduri petroliere cu Chevron valabile imediat! (28 martie 2012). Datele acordului sunt clasificate!

Basescu a cerut SRI sa lase in pace gazele de sist

popor nătâng (?)

vine votul, îmi ia totul;

a mai rămas Dan Diaconescu de încărcat cu speranţele de salvare. Dă el 25000 de euro la fiecare! OMG! Oare cât timp oamenii mai aşteaptă pe (alt)cineva care să le dea? Sloganul de succes pe la noi a rămas : lasa că vine şi ne măreşte pensia, lasă că vine şi prinde toţi hoţii,... şi cu mult în urmă - lasă că vin americanii.

face prafu' praf

intrebarile copiilor

doors, people are strange:

People are strange when you're a stranger
Faces look ugly when you're alone

Ma intreaba Rares:
Daca esti singur ce feţe urâte mai vezi, că doar eşti singur?

Poftim de-i răspundeţi!

eroare Access2007 : "Expresia La Clic introdusa ca setare a proprietatii eveniment, a produs urmatoarea eroare: Eroare in timp ce Microsoft Office ...

Eroare extrem de enervanta care apare cand se incearca proiectarea unui formular si se utilizeaza Access2007 in romana.

Expresia La Clic introdusa ca setarea a proprietatii eveniment, a produs urmatoarea eroare: Eroare in timp ce Microsoft Office Access comunica cu serverul OLE sau cu controlul ActiveX.

Ce se intampla? Accesul 2007 in romana are o fatada aratoasa, dar ce e in spate e de tot rasul. Au fost inlocuite componentele de design formulare cu nume in romana, dar aceste nume cu diacritice nu functioneaza. Label devine Etichetă, Option devine Opţiune, dar aceste diacritice din numele obiectului nu sunt intelese de serverul OLE, asa cum apare si in mesaj. Ideea cea mai fericita ar fi sa cautati un Access2007 in engleza, dar daca nu aveţi aşa ceva transformaţi toate aceste nume astfel ca denumirile sa nu mai conţina diacritice.

Caption-urile pot ramane cu diacritice, doar numele obiectului sa fie astfel .
BaftĂ,

Cele mai frumoase mâini

Proprietarul celor mai frumoase mâini este Daniel Barenboim. L-am recunoscut pe Mezzo, cand am prins un cadru pe mâini, apoi a fost filmat si chipul




Mi-a plăcut modul de scriere pe saitul propriu, DanIeL BaRenBOIm, cu aceeaşi înălţime a literelor, producând un nume ca o claviatură de pian.

regele Hagi

De ce Hagi e regele iar Mutu, sau alte genii fotbalistice actuale nu e regele? Ar fi odata ca nu pot fi doi regi in viata. Unul tre sa moara, ca sa vina alt rege. Cred ca si mai important decat asta este ca unul avea in spate o echipa, iar celalat nu (in echipa lui Hagi era un Gica Popescu, capitan la Barcelona, un Petrescu, Ilie Dumitrescu etc. ). Mai e si golul cu Columbia, inscris in toate memoriile de romani. Drept e ca nu poti fi rege peste un catun prafuit, tre sa ai si niste victorii mari in spate. Titlul de rege se castiga greu.
Dar si sa meriti sa ai un rege e al naibii de greu. Mi-ar fi placut ca sa ii spun conducatorului statului Majestatea Sa, dar se pare ca romanii nu mai au echipa pentru mondiale.

siktir TV

A nins. OK, e iarna. A nins foarte mult. Ok, am fost blocati in casa cateva zile. Dar sa faci circul acesta mediatic, apelul acesta constant si continuu la cele mai sfasietoare sentimente de mila fata de sinistrati, revolta la guvern, enervare ca nu se gasesc lopeti, teatru - cat cuprinde, mi se pare exagerat. Televiziunile au fost din nou niste ca niste babe puse sa-si smulga parul de durere si sa urle pentru o suma de bani sau numai pentru ca altceva nu mai stiu sa faca. Siktir pentru toate aceste oteveuri,
Incepem sa semanam cu arabii aceia care urla de durere la camerele de filmat, ca sa nu mai zic de (best of za best) nord coreenii carora le moare carmaciul.
Am mai constatat si ca reclamele se difuzeaza cu alt volum al sonorului, ca sa intre mai bine in subconstient pofta de bonux si pasta corega.

SCHIMBAREA

un film (de 2 ore) pe care vi-l recomand.

share definition

La experiment au participat 20 de copii , toti au impartit cu ceilalti.

conversie numar din cifre in litere romana / romanian

'Aveti aici o functie VB pe care o puteti introduce in excel, access, etc. si care face o astfel de conversie din numere in litere:
Function SpellNumber(ByVal MyNumber)
Dim Dollars, Cents, Temp
Dim DecimalPlace
ReDim Place(9) As String
Place(2) = "mii"
Place(3) = "milioane"
Place(4) = "miliarde"
Place(5) = "trilioane"
Place(6) = "catralioane"
Place(7) = "chintilioane"
' String representation of amount.
MyNumber = Trim(Str(MyNumber))
' Position of decimal place 0 if none.
DecimalPlace = InStr(MyNumber, ".")
' Convert cents and set MyNumber to dollar amount.
If DecimalPlace > 0 Then
count = 0
Cents = GetTens(Left(Mid(MyNumber, DecimalPlace + 1) & _
"00", 2))
MyNumber = Trim(Left(MyNumber, DecimalPlace - 1))
End If
count = 1
Do While MyNumber <> ""
Temp = GetHundreds(Right(MyNumber, 3))
'MsgBox Temp + "===" + Str(count)

If Temp <> "" Then
If Temp = "unu" And count = 2 Then
Dollars = "unamie" & Dollars
Else


If Temp = "doi" And count = 2 Then
Dollars = "douamii" & Dollars
Else
If Temp = "doi" And count = 3 Then
Dollars = "douamilioane" & Dollars
Else
If Temp = "unu" And count = 3 Then
Dollars = "unmilion" & Dollars
Else
Dollars = Temp & Place(count) & Dollars
End If

End If

End If
End If
End If

If Len(MyNumber) > 3 Then
MyNumber = Left(MyNumber, Len(MyNumber) - 3)
Else
MyNumber = ""
End If
count = count + 1
Loop
Select Case Dollars
Case ""
Dollars = "zerolei"
Case "unu"
Dollars = "unleu"
Case Else
Dollars = Dollars & "lei"
End Select

Select Case Cents
Case ""
Cents = " sizerobani"
Case "siunu"
Cents = "siunban"
Case Else
Cents = "si" & Cents & "bani"
End Select
SpellNumber = Dollars & Cents
End Function

' Converts a number from 100-999 into text
Function GetHundreds(ByVal MyNumber)
Dim Result As String
If Val(MyNumber) = 0 Then Exit Function
MyNumber = Right("000" & MyNumber, 3)
' Convert the hundreds place.
If Mid(MyNumber, 1, 1) <> "0" Then


Select Case Val(Mid(MyNumber, 1, 1))
Case 1: Result = "unasuta"
Case 2: Result = "douasute"
Case Else:
Result = GetDigit(Mid(MyNumber, 1, 1)) & "sute"
End Select
End If
' Convert the tens and ones place.
If Mid(MyNumber, 2, 1) <> "0" Then
Result = Result & GetTens(Mid(MyNumber, 2))
Else
Result = Result & GetDigit(Mid(MyNumber, 3))
End If
GetHundreds = Result
End Function

' Converts a number from 10 to 99 into text.
Function GetTens(TensText)
Dim Result As String
Result = "" ' Null out the temporary function value.
If Val(Left(TensText, 1)) = 1 Then ' If value between 10-19...
Select Case Val(TensText)
Case 10: Result = "zece"
Case 11: Result = "unsprezece"
Case 12: Result = "doisprezece"
Case 13: Result = "treisprezece"
Case 14: Result = "paisprezece"
Case 15: Result = "cincisprezece"
Case 16: Result = "saisprezece"
Case 17: Result = "saptesprezece"
Case 18: Result = "optsprezece"
Case 19: Result = "nouasprezece"
Case Else
End Select
Else ' If value between 20-99...
Select Case Val(Left(TensText, 1))
Case 2: Result = "douazeci"
Case 3: Result = "treizeci"
Case 4: Result = "patruzeci"
Case 5: Result = "cincizeci"
Case 6: Result = "saizeci"
Case 7: Result = "saptezeci"
Case 8: Result = "optzeci"
Case 9: Result = "nouazeci"
Case Else
End Select




If count > 1 Then
Select Case Val(Right(TensText, 1))
Case 1: Result = Result & "siuna"
Case 2: Result = Result & "sidoua"
Case 0: Result = Result
Case Else
Result = Result & IIf(Val(TensText) < 10, "", "si") & GetDigit _
(Right(TensText, 1)) ' Retrieve ones place.
End Select

Else

Select Case Val(Right(TensText, 1))
Case 1: Result = Result & "siunu"
Case 2:
If count = 0 Then
Result = Result & "doi"
Else
Result = Result & "sidoi"
End If
Case 0: Result = Result
Case Else
Result = Result & IIf(Val(TensText) < 10, "", "si") & GetDigit _
(Right(TensText, 1)) ' Retrieve ones place.
End Select
End If

End If
GetTens = Result
End Function

' Converts a number from 1 to 9 into text.
Function GetDigit(Digit)
Select Case Val(Digit)
Case 1: GetDigit = "unu"
Case 2: GetDigit = "doi"
Case 3: GetDigit = "trei"
Case 4: GetDigit = "patru"
Case 5: GetDigit = "cinci"
Case 6: GetDigit = "sase"
Case 7: GetDigit = "sapte"
Case 8: GetDigit = "opt"
Case 9: GetDigit = "noua"
Case Else: GetDigit = ""
End Select
End Function


'comentati, merci!
' valeriu mocanu
' mocanuvaleriu@yahoo.com