Așadar guvernul a intrat în linie dreaptă cu proiectul de lege privind Roșia Montana. Simplu și eficient, trimite legea parlamentului, apoi acesta acceptă sau respinge.
O eventuală aprobare (nu mai contează care partide au fost de o parte sau de alta) mă va face să înțeleg că aici nu mai e nimic de făcut. Va fi, pentru mulți, o lovitură precum mineriadele din '90, când atâția au plecat unde au văzut cu ochii.
Să nu regrete. Aici suntem în plină dictatură a securității, care a terminat, la fel ca omizile pe un copac, tot ce era la suprafață și acum coboară și sub pământ, să roadă tot ce mai rămăsese de distrus: petrol, aur, chiar și apă. Distrug TOT!
O competiție a prostiei, unde dobitocii care conduc sunt puternic sprijiniți de imbecilitatea și ignoranța condușilor. Se întrec cu pasiune care să fie mai prost, care să îl depășească pe celălalt în proporțiile lipsei de judecată. Orbii lui Bruegel mergând spre prăpastie.
citez pe Mihai Goțiu:
"
[...] @Derek: situaţia e chiar mai nasoală decât o spui – pt. că nu vorbim de un sistem/ideologie, ci de un grup oligarhic care se foloseşte de diferite ideologii ca pretext – moştenitorii securităţii, care au acaparat resursele Ro în anii 90 şi-au găsit, începând cu sfârşitul guvernării Năstase (după 2003) aliaţi în neo-liberalii occidentali şi americani (“liberalismul” din termenul neo-liberal e folosit, oricum, în mod abuziv, la fel cum psd-ul abuzează de ideea de social-democraţie) ; cu acest grup extrem de eterogen (ca şi ambalaj) e de luptă, nu cu nişte ideologii;
după 2003 (momentul rupturii de scurtă durată dintre iliescu şi năstase) moştenitorii securităţii au supraviţuit nu datorită securităţii, ci noilor lor aliaţi pe care i-au găsit pe la Casa Albă şi Bruxelles (a nu se înţelege de aici că ne-ar fi fost mai bine dacă n-am fi intrat în UE, ci că ne-am procopsit de la UE mai puţin cu ce era mai bine, şi mai mult cu ce e mai rău);
în cartea pe care o scriu despre RM o să prezint documente (o parte le-am prezentat şi la FânFest) despre modul în care s-a făcut tranziţia de la hoţia foştior securişti la hoţia de tip colonial (şi cât de bine, în ciuda unor inerente mici războaie – fiecare vrea o parte mai mare din ciolan -, se înţeleg unii cu alţii);"
(*)Val Manescu
