luni, 25 iunie 2012

exit interview

...zidurile închisorii de fapt nu erau decat un gard înalt de tije metalice cu săgeata in vârf, iar deținuții erau atât în interior, cât și în afara acestuia. Eu ajunsesem acolo ca vizitator, căutând un fost prieten pe care nu-l mai văzusem de multa vreme, atât de demult ca nu îi mai știam nici chipul, nici numele. Iar pușcăriașii erau în același timp și gardieni, prinși într-o rețea de turnători fiecare pe fiecare, ca niște echipe de fotbal încleștate într-o partidă cu atât de multă mocirlă că nu se mai distinge culoarea tricourilor. Mi s-a oferit o tava cu banane și alte fructe pentru a fi și eu gardian: am refuzat-o, poate pentru că mi s-a părut prea puțin, poate pentru ca știam că asta însemna să devin în acelasi timp si pușcăriaș. Mă priveau nevolnici ca niște cotoi castrați, prizonieri ai propriei închisori de osânză și neputință. După căutarea buimacă a omului pentru care venisem, am încercat sa ies, însoțit spre ieșire de o pereche de ciudați: un tip care nu facea nimic altceva decât sa se asigure că totul e legal, și de o asistentă cu picioare lungi si mâinile jupuite. El stătea deoparte, cineva mă imobilizase de la spate și mă strângea de gât, în timp ce asistenta încerca să îmi prindă de degetul mare de la picior o etichetă precum morților de la morga.

... mă zbăteam epuizat și m-am trezit din acest coșmar ce-l primisem cadou la ziua mea de naștere, nu cu mult timp în urmă... bleah!

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu