luni, 10 iunie 2013

cel mai bun banc, adevăratul banc...

I-auzi un banc: cel mai tare banc după părerea mea,

Pe vremea comunismului într-un tren circulă doi bărbaţi şi, de plictiseală, încep să spună bancuri porcoase cu Ceauşescu. La un moment dat primul zice:
- Auzi, mă, dar ţie nu-ţi e frică de securitate? Ăştia sunt peste tot, ar putea să ne asculte chiar acum, serios vorbesc, poate e un microfon în scrumieră sau ceva…
- Ei, pe naiba, nu ne ascultă nimeni, hai să mai glumim.
Cei doi mai spun bancuri după care al doilea se scuză si merge la baie. În drumul său trece şi prin vagonul restaurant din tren şi îi spune chelnerului:
- Peste exact cinci minute te rog să îmi aduci două cafele şi două citronade.
- Desigur.
Domnul se întoarce în compartiment şi continuă discuţia:
- Pe bune, acum nu ar trebui să mai facem bancuri, eu cred că ne ascultă cineva!
- Cine să ne asculte, ai înnebunit! Lasă prostiile, nu e nimic în scrumieră.Dacă nu mă crezi uite facem o probă.
Se apleacă spre scrumieră şi zice:
- Aduceţi vă rog două cafele şi două citronade.
Nu trec nici două minute şi chelnerul le aduce comanda. Celălalt albeşte şi începe să tremure de frică. La care al doilea zice:
- Am glumit mă, nu te speria, ţi-am făcut o farsă, am aranjat-o cu chelnerul…
Cei doi continuă să glumească şi să spună bancuri. La staţia la care coboară poliţia îl arestează doar pe primul bărbat. Poliţistul zice:
- Eşti arestat pentru că ai spus bancuri deocheate despre Ceauşescu!
- Dar pe mine de ce nu mă arestaţi, că şi eu am spus bancuri?
La care securistul:
-Nu mă, pe tine nu te arestăm că ne-a plăcut faza cu scrumiera…

Părerea despre bancuri mi-am mai spus-o şi altădată.

Atunci de unde aprecierea specială pentru acesta? Întâi: mi-a placut faza cu trenul în care totul era ascultat :P, apoi magistrala împărţire a rolurilor: tipul care le spune cu teamă - urmând ca apoi să fie arestat, tipul care face caterincă, spune bancuri şi se distrează - dar care scapă de arestare, plus securiştii. Aceştia din urmă se distrează, de asemenea. Dar distracţie jegoasă cu viaţa celor pe care îi ascultă. Asta chiar e adevărata distracţie! ca să-l cităm aici şi pe Dan Diaconescu.

Şi să ne imaginăm paranoic că totul alunecă pe zgomotul ca de tocător al roţilor de tren (super prins de Tudor Chirilă la începutul unei piese despre mare) şi că poate deraia spre nebunia din finalul filmului 'Vânătorul de cerbi' cu vietnamezi şi americani ce se distrau unii cu vieţile celorlalţi apoi toţi laolaltă într-o demenţă generală.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu