cred că ar trebui ca toți să avem aceeași sonerie la telefon. S-a înlocuit ascultatul muzicii cu scuiparea unei secvențe din melodia preferată. Scopul declarat este ”pun ce-mi place”, dar sfârșește cu ”chiar dacă îmi place urăsc să o mai aud vreodată”. Scopul nedeclarat e să vadă ceilalți ce: ”deștept” sau ”ciudat” sau ”de gașcă” sau ”roacăr” sau ”agresiv” sau ”altfel” și lista se poate continua la nesfârșit cu o mulțime de tipologii de oameni. Este modul cel mai de pe scurtătură, repede și prost de a face ceva, și mi-e silă. Este ca înlocuirea zâmbetului prin ”punct și virgulă - paranteză” iar a tristeții tot cu ”punct și virgulă - paranteză”. Tot un drac, adică nimic.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu