Micul Prinț (2015)

Oamenii mari nu pricep niciodată nimic şi este obositor pentru copii să le dea întruna explicaţii.  (Micul Prinț)

    Iar noi să punem stelele la locul lor, să nu uităm cât de frumoase sunt!
Filmul lui Mark Osborne duce mai departe cartea lui Saint-Exupery, cu dragoste și adorație. Am trăit acel moment când s-a terminat filmul, spectatorii se ridică și încep să iasă din sală, rămâi pe fotoliu și sorbi tot, până la ultima picătură citind actorii, realizatorii, machiaj, muzică, filmări și mulțumiri.
Pe coloană sonoră Hans Zimmer and Cecile, în ultimul cadru al filmului, apare :

a film by Mark Osborne

dedicated to the love of my life Kimb, who gave me her copy of the book so many years ago, 

to Riley our very own Little Prince, and to Maddie for being my muse and inspiration.

this film wouldn't exist without all of you

Oameni ca niște flori și flori cu suflet ca oamenii într-un film de excepție.

Marțianul (2015)

Un film de propagandă americană greu de suportat până la sfârșit. Am avut curiozitatea de a completa o listă de faulturi la adresa fizicii, logicii și bunului simț.

Ca să o luăm cu începutul, în iulie 1969 apărea pe un ecran filmul aselenizării. Televiziunile s-au plâns atunci că nu au voie să primească direct semnalul video - au fost puse să filmeze proiecția unui film pe perete (cam cum sunt filmele piratate pe torenți) Scopul măsurii - lucrurile nu trebuiau să fie într-atât de clare încât să iasă la iveală vreo greșeală de montaj sau de regie.
În fapt cei trei astronauți au urcat pînă la înălțimea orbitei sateliților obișnuiți (maxim 300 km) de unde au revenit bine mersi în timp ce pe pământ, în studiouri speciale NASA au fost făcute filmările cu așa zisul mers pe lună, cu piciorul și roverul, de către alți figuranți. Puse cap la cap și servite cu scopul de a răspunde avansului luat de sovietici la toate capitolele astronautice (satelit, om , animal în spațiu, echipe în spațiu). Riscul era ca balanța să se încline decisiv în favoarea URSS, așa că această uriașă mistificare are rol tactic într-un război rece în care noi am fost victimele tuturor. De asemenea a fost și o imensă spălare de bani, aselenizarea fiind cu certitudine cel mai scump film din istorie.

Revenind, ce am cu bietul MARȚIAN (2015)?

Cultivă un pseudo eroism științific, în sensul că știința nu are nicio putere atât timp cât noi ne dorim ceva. Îmi aduce aminte de lecțiile de MultiLevel Marketing unde se punea mai presus de toate visul care este realizabil. Vrei să te duci în Caraibe cu yahtul? Visează că ajungi bogat, ascultă sfaturile intră sclav financiar și mental marii firme de distribuție MLM.

Așadar, nu contează că într-o presiune atmosferică inexistentă ți se sparge casca de sticlă - o lipești cu scoci. Nu contează că în spațiul cosmic îți găurești costumul - acolo unde e spart ții cu mâna și n-ai nimic. În realitate ți-ar fi ieșit ochii din cap ca la melc, darmite să mai și judeci, să iei decizia corectă și s-o pui în aplicare.

Unii au spus că e comedie, dar alții l-au calificat ca o insultă.

Îl consider un argument pro mizeria cu care ne-au insultat și în 1969, o părticică dintr-un sistem de înșelăciune și furt cu care unii s-au obișnuit, iar alții mai slabi chiar îl consumă cu plăcere.

De ce?

"Try To Imagine How Ignorant The Average Man Is And Remember Half Of Them Are More Ignorant Than That." Aristotle

noul Star Wars

Într-o zi îmi intră pe ușa biroului un tip îmbrăcat în costum, cravată, pantofi impecabili, reprezentantul unei firme cu care colaborăm. Tipul complet ras în cap avea ceva hidos, însă nu mi-am dat seama ce decât după ce a plecat: își răsese sprâncenele.
Aceeași senzație de neplăcut fără să știu de ce am avut-o la noul episod Star Wars  the Force Awakens, pînă azi când mi-am dat seama ce n-are: lipsește Yoda.
Simbolul înțelepciunii a fost scos, iar filmul are doar imagini. Când eram copil îmi plăcea să citesc cărți care mai aveau și poze. Filmul de azi e o carte numai cu poze, fără scris, pe care suntem invitați să o colorăm cu amintirile plăcute din episoadele anterioare.
Cunoscătorii pot merge să-l vadă, pentru ceilalți e doar un film obișnuit cu un colosal instrument de publicitate pe umeri,

De Crăciun fii mai bun!

fii mai bun , TU! că dacă tu devii mai bun în tot ce faci atunci toți vor avea de câștigat.

“Doubt--because doubt is not a sin, it is a sign of your intelligence. You are not responsible to any nation, to any church, to any God. You are responsible only for one thing, and that is self knowledge. And the miracle is, if you can fulfill this responsibility, you will be able to fulfill many other responsibilities without any effort. The moment you come to your own being, a revolution happens in your vision. Your whole outlook about life goes through a radical change. You start feeling new responsibilities--not as some thing to be done, not as a duty to be fulfilled, but as a joy to do.”

― Osho, The Book of Understanding: Creating Your Own Path to Freedom

Amadeus (1984)

Un film care a avut mare succes în epocă, nominalizări și câștiguri nenumărate de Oscaruri.
Așteptări, desigur, foarte mari înainte de vizionare.
Dezamăgire, pentru mine - tot așa.

Trecând peste inadvertențele biografice (unii comentatori zic că singura legătură a filmului cu compozitorul este doar muzica) să încerc să dau credit regizorului, prin ochii artistului lumea poate fi deformată.
Dar ce se vede prin ochii regizorului: un compozitor frustrat - Salieri, încearcă cu toată pasiunea să-l distrugă pe Mozart. Îi înțelege valoarea compozițiilor dar îl roade invidia și ura. Un păianjen hidos care urmărește tot filmul un fluture cam zurliu. Totul pus pe muzică de Mozart. Oscar pentru muzică. Oscar pentru păianjen. Oscar pentru costume, imagine, regie. A, și nu în ultimul rând Oscar pentru scenariu, tot delirul fiind foarte apreciat, deși mie mi se pare că avem fracturi de logică severe în construcție.
S-o fi încercat un alibi rușinii naționale a Austriei că pe acest titan l-au aruncat la moarte la groapa comună, osemintele pierzându-i-se? Și toată această pată pe obraz s-o punem noi, naivii, pe seama lui Salieri?

Îmi aduc aduc aminte că eram la Salzburg și într-un magazin de dulciuri unde toate produsele erau marca Mozart i-am zis vânzătoarei că am impresia că acesta a fost un mare fabricant de ciocolată, nu de muzică.
Aceasta a răspuns că sigur, dacă Mozart ar fi aici i-ar fi plăcut și lui toate acele bunătăți. Nu i-am mai zis:
- Mă lași?

Gunman (2015) , un film placut cu Sean Penn

Sean Penn îmi face impresia de actor care a făcut numai filme bune. Gunman e un film recent (2015) cu o pereche de actori principali atrăgători (el - Sean Penn - cu un corp bine lucrat la sală, ea - Jasmine Trinca - foarte senzuală și pe gustul meu de madamă, recunosc). Numele ei sună destul de românesc, e născută la Roma, în fine.
Rezumat:
Undeva în Congo oamenii se ocupă cu exploatarea de resurse naturale, ajutor umanitar și, ca foști membri din trupe speciale, mai fac și nenorociri (asasinat politic la comanda).
Ei bine, după mulți ani, când lucrurile păreau a se calma sub un strat gros de praf și de uitare, se pare că cineva încearcă să șteargă cu totul urmele acelui asasinat prin eliminarea fizică a celor din trupa de comando. Din Congo în Londra și Barcelona, urmăriri, bătăi și împușcături care ajung într-un final să conducă la dezlegarea misterului, cam ca într-un film cu Scooby-Doo, dacă vă mai amintiți.
Multinaționalele conduse de oameni fără nici un scrupul sunt  prezentate ca responsabile de dezastrul din acel continent nefericit și nu numai. Asta a contat mult pentru mine așa că filmul a trecut testul,
Vă invit să-l vedeți.

Brave new world, de Aldous Huxley

  O carte bine construită, cu un final corect. Rar review-urilor primite înainte de citirea unei cărți mi se confirmă, aici am avut bucuria ca acestea să se susțină.
  Un mix de univers distopic, ca în 1984, societate îndrumată în genul The Wall, cu oameni care rămân în afara "binefacerilor" societății perfecte, la fel ca în Fahrenheit 451.
     Cartea a apărut în 1932, puterea imaginației autorului e cu atât mai remarcabilă.
    Impresia creată a fost de oameni transformați în plante de laborator, societatea fiind adusă la forma de gard viu, care pare a fi închisă între pereți strălucitori de inox.
Accidentele (pentru cineva care reușește să iasă sau altcineva care este acceptat să intre înapoi) sunt fatale.

 Mi-a plăcut !

 (citită într-o după amiază).