miercuri, 23 decembrie 2015

noul Star Wars

Într-o zi îmi intră pe ușa biroului un tip îmbrăcat în costum, cravată, pantofi impecabili, reprezentantul unei firme cu care colaborăm. Tipul complet ras în cap avea ceva hidos, însă nu mi-am dat seama ce decât după ce a plecat: își răsese sprâncenele.
Aceeași senzație de neplăcut fără să știu de ce am avut-o la noul episod Star Wars  the Force Awakens, pînă azi când mi-am dat seama ce n-are: lipsește Yoda.
Simbolul înțelepciunii a fost scos, iar filmul are doar imagini. Când eram copil îmi plăcea să citesc cărți care mai aveau și poze. Filmul de azi e o carte numai cu poze, fără scris, pe care suntem invitați să o colorăm cu amintirile plăcute din episoadele anterioare.
Cunoscătorii pot merge să-l vadă, pentru ceilalți e doar un film obișnuit cu un colosal instrument de publicitate pe umeri,


miercuri, 16 decembrie 2015

De Crăciun fii mai bun!

fii mai bun , TU! că dacă tu devii mai bun în tot ce faci atunci toți vor avea de câștigat.

“Doubt--because doubt is not a sin, it is a sign of your intelligence. You are not responsible to any nation, to any church, to any God. You are responsible only for one thing, and that is self knowledge. And the miracle is, if you can fulfill this responsibility, you will be able to fulfill many other responsibilities without any effort. The moment you come to your own being, a revolution happens in your vision. Your whole outlook about life goes through a radical change. You start feeling new responsibilities--not as some thing to be done, not as a duty to be fulfilled, but as a joy to do.”


― OshoThe Book of Understanding: Creating Your Own Path to Freedom

luni, 14 decembrie 2015

Amadeus (1984)

Un film care a avut mare succes în epocă, nominalizări și câștiguri nenumărate de Oscaruri.
Așteptări, desigur, foarte mari înainte de vizionare.
Dezamăgire, pentru mine - tot așa.

Trecând peste inadvertențele biografice (unii comentatori zic că singura legătură a filmului cu compozitorul este doar muzica) să încerc să dau credit regizorului, prin ochii artistului lumea poate fi deformată.
Dar ce se vede prin ochii regizorului: un compozitor frustrat - Salieri, încearcă cu toată pasiunea să-l distrugă pe Mozart. Îi înțelege valoarea compozițiilor dar îl roade invidia și ura. Un păianjen hidos care urmărește tot filmul un fluture cam zurliu. Totul pus pe muzică de Mozart. Oscar pentru muzică. Oscar pentru păianjen. Oscar pentru costume, imagine, regie. A, și nu în ultimul rând Oscar pentru scenariu, tot delirul fiind foarte apreciat, deși mie mi se pare că avem fracturi de logică severe în construcție.
S-o fi încercat un alibi rușinii naționale a Austriei că pe acest titan l-au aruncat la moarte la groapa comună, osemintele pierzându-i-se? Și toată această pată pe obraz s-o punem noi, naivii, pe seama lui Salieri?

Îmi aduc aduc aminte că eram la Salzburg și într-un magazin de dulciuri unde toate produsele erau marca Mozart i-am zis vânzătoarei că am impresia că acesta a fost un mare fabricant de ciocolată, nu de muzică.
Aceasta a răspuns că sigur, dacă Mozart ar fi aici i-ar fi plăcut și lui toate acele bunătăți. Nu i-am mai zis:
- Mă lași?



Gunman (2015) , un film placut cu Sean Penn

Sean Penn îmi face impresia de actor care a făcut numai filme bune. Gunman e un film recent (2015) cu o pereche de actori principali atrăgători (el - Sean Penn - cu un corp bine lucrat la sală, ea - Jasmine Trinca - foarte senzuală și pe gustul meu de madamă, recunosc). Numele ei sună destul de românesc, e născută la Roma, în fine.
Rezumat:
Undeva în Congo oamenii se ocupă cu exploatarea de resurse naturale, ajutor umanitar și, ca foști membri din trupe speciale, mai fac și nenorociri (asasinat politic la comanda).
Ei bine, după mulți ani, când lucrurile păreau a se calma sub un strat gros de praf și de uitare, se pare că cineva încearcă să șteargă cu totul urmele acelui asasinat prin eliminarea fizică a celor din trupa de comando. Din Congo în Londra și Barcelona, urmăriri, bătăi și împușcături care ajung într-un final să conducă la dezlegarea misterului, cam ca într-un film cu Scooby-Doo, dacă vă mai amintiți.
Multinaționalele conduse de oameni fără nici un scrupul sunt  prezentate ca responsabile de dezastrul din acel continent nefericit și nu numai. Asta a contat mult pentru mine așa că filmul a trecut testul,
Vă invit să-l vedeți.


Brave new world, de Aldous Huxley

  O carte bine construită, cu un final corect. Rar review-urilor primite înainte de citirea unei cărți mi se confirmă, aici am avut bucuria ca acestea să se susțină.
  Un mix de univers distopic, ca în 1984, societate îndrumată în genul The Wall, cu oameni care rămân în afara "binefacerilor" societății perfecte, la fel ca în Fahrenheit 451.
     Cartea a apărut în 1932, puterea imaginației autorului e cu atât mai remarcabilă.
    Impresia creată a fost de oameni transformați în plante de laborator, societatea fiind adusă la forma de gard viu, care pare a fi închisă între pereți strălucitori de inox.
Accidentele (pentru cineva care reușește să iasă sau altcineva care este acceptat să intre înapoi) sunt fatale.

 Mi-a plăcut !
 (citită într-o după amiază).