un film despre rolul băncilor și mersul lumii,
ca sa înțelegi mai bine ce le alterează judecata și îi face să uite ce promiteau odată (Băsescu, Ponta, etc.)
Watch the movie!
ca sa înțelegi mai bine ce le alterează judecata și îi face să uite ce promiteau odată (Băsescu, Ponta, etc.)
Watch the movie!
Nu mai cred că Monarhia salvează România.
Au fost două momente istorice când monarhia ar fi fost, din nou, un altoi de succes pentru România.
Unul ar fi fost prin 1970-1975, când Ceaușescu ar fi putut să își joace la maxim opoziția față de Rusia, exprimată în 68, prin renunțarea la putere și aducerea Regelui Mihai, la fel cum a făcut Franco cu Juan Carlos în Spania. Chiar și un eșec atunci ar fi permis totuși fructificarea celui de-al doilea moment, refuzat în 90 de Iliescu.
Azi e prea târziu. (Băsescu e la fel de imbecil în ceea ce privește relația cu Majestatea Sa ca și cei doi menționați, no way!)
Nu pot să nu îmi exprim admirația totală față de Regina Maria, cărei îi datorăm reîntregirea, și prețuire întregii familii regale, cu excepția lui Carol al doilea, rămas parcă fără cap ori de câte ori avea nevoie de el).
A spune acum că Monarhia e salvarea înseamnă, iar, că doar așteptăm să vină Deus ex Machina să ne facă temele pe care trebuia de mult să ni le fi rezolvat singuri.
E ca suspinul fetei bătrâne că nu a avut noroc că prințul de pe calul alb nu a intrat și la ea pe uliță...
Ideea acestui articol mi-a venit atunci când la întrebarea de la bacul de anul ăsta : Care este modelul tău în viață? am răspuns: Regina Maria...
Ultima ieșire, în Grecia (insula Thassos 7 nopti/patru stele/all inclusiv = 750 euro + Meteora 2 nopți/cazare și masa la pensiuni și taverne) mă face să îmi doresc un nou concediu, planificat pe booking.com cu multă vreme înainte.
Transport autoturism: total 2500km, 7.5%, cu pret la benzina 1.3 EURO/Romania, 1.4 EURO/Bulgaria, 1.7 Euro/Grecia. Feribot=29 EURO(auto+3 pers), KERAMOTY <--> Thassos.
CELE BUNE:
CELE RELE:
oricum, insula e cotropită de români. Numai mașini de Romania, pe ici pe colo ucraineni sau sârbi.
Cea mai importantă lecție învățată a fost despre planificarea traseului si a cazării, pentru Meteora am dat 50 euro pe noapte (cazare excelenta) in conditiile în care altcineva din grup a facut rezervare cu o zi inainte cu doar 30 de euro. Cand m-am dus tot la aceeași pensiune m-a întrebat o băbuță, parcă din filmul Zorba (era pe post de recepționeră), dacă am rezervare. Iar fără rezervare nu au avut nici o cameră și am căutat mai departe. Booking.com-ul e lege.
O carte grea. Urcă încet, încet, cele două volume, ceva mai alertă fiind doar pe ultima sută de pagini.
Un copil nevoiaș, Pip, e scos din mediul lui de o întâmplare petrecută la începutul cărții, când ajută, înspăimântat, un deținut evadat să se elibereze de cătușe. Decor clasic de Anglia, cu mocirle și vânturi care șuieră prin cimitirul de lângă biserică.
Ei, această înspăimântătoare întâlnire pentru copil va schimba viața ocnașului, care de aici încolo, plecat în America, va face toate eforturile ca acel copil să devină un tânăr educat, cu bani, cu tot ce-i refuzase lui destinul. TOt ajutorul vine fără a i se dezvălui copilului, apoi tânărului, numele binefăcătorului.
O altă întâlnire care marchează viața lui Pip este cu o domnișoară bătrână, bogată, autoizolată în casă și în timp, după o mare dezamăgire în dragoste, fiind părăsită de logodnic în ziua nunții. Baba urăște pe toată lumea și se răzbună crescând lângă ea o tânără, Estella, care va frânge inima lui Pip de la prima întâlnire.
Cartea a fost scrisă (deși critica spune că e top of the best) ca o joacă, autorul punând personajele pe scenă apoi blocându-le comportamentul la o anumită idee. D-ra Havisham e înțepenită în ura către lume și toți bărbații. Pip o iubește pe Estella de la 6 ani (!) până hăt, după prima tinerețe, chiar dacă ea nu-l vrea și se mărită cu altul. Ocnașul își dedică toată viața să-l facă pe Pip un mare gentleman. Mai e un personaj obscur, Compeyson, care are doar ca scop în viață să-l ducă înapoi pe ocnaș la închisoare sau la ștreang. Toți termină prost, ce-o fi așa deosebit la această carte nu pricep.
Și nu are nici poze!
Am citit la repezeală ”Ghidul nesimțitului” de Radu Paraschivescu și am constatat că nesimțirea capătă forme noi de exprimare, cartea fiind ori prea veche, ori chiar neinspirată pe alocuri. Multe din cazuri sunt neinteresante (că de ce se face mâncarea pe holul blocului: asta nu am mai vazut-o de când eram student în cămin, că de ce își scoate gherțoiul pantofii când merge cu trenul multe ore să cadă părul din nas celor din compartiment: asta cred că azi ar fi taxată cumva foarte rapid). Nesimțirea a dezvoltat și anticorpi, cei din jurul nesimțitului descris în carte sunt acum mult mai vocali decât victimele neputincioase din text.
Dar ce îi mai lipsește cărții? O definiție a nesimțirii și mijloacele de tratament.
Pentru definiție: nesimțirea presupune deranjarea altora fără ca acela care o face să își dea seama. Este o ne-simțire a unei realități. Este un adaos de inutilități care obosesc și apoi agasează. Nu e necesar să simți toate detaliile vieții, nu suntem regizori de cinema să punem toată realitatea într-un film. Dar când nu îți dai seama că dacă te piși de la o juma de metru de bideu sub tine mai rămâne o baltă de pișat după ce pleci este o problemă. Nesimțitul are o lipsă de înțelegere a cadrului său de viață, în cazul de mai sus el rămânând la nivelul pișatului pe gard în spatele curții (nu mă pot abține să nu menționez aci șoferii pe care îi ”taie” când sunt la volan pe șoselele patriei și opresc la marginea drumului - orientarea jetului depinzând -cel mult- de direcția și de tăria vîntului).
Pentru tratament: ce le facem? că deranjează... Primul și primul fapt e să nu-i răspunzi la o nesimțire cu una și mai mare. Dacă e cocalar la volan nu tre să fii și tu unul care să-l impresioneze. Nesimțirea nu se vindecă. Îți tocești nervii de pomană, fără nici un rezultat. Nesimțitul este un individ pus din întamplare sau destin într-un loc nepotrivit. Dacă e identificat poate fi evitat. I-ai văzut o mostră de nesimțire, nu mai ieși cu el la bere, de exemplu, că te faci și tu de cacao. Există ofertă ”fără număr”, ca să păstrăm registrul, de indivizi de soi cu care să fii apropiat. Dacă totuși nu poți să-l lași, că o cere cu insistență, folosește nervii altuia. Dăm ca exemplu un BMWx5 alb pe banda doua care merge încet că vorbește omul la telefon ceva important și în loc să îl depășești prin dreapta, că tu te grăbești și mai ai o grămadă de mers, te așezi frumușel puțin în spatele lui pe banda întâi și mergi cu aceeași viteză, să-i blocheze pe toți. Stai prost pe prima bandă să vină altul/ alții cu claxoane și flash-uri în spume. Just for fun! Dacă te grăbești, totuși, îl depășești prin dreapta cu atenție, că nesimțitul e și prost, de regulă.
De unde atâta înțelegere pentru nesimțit? Ați avut vreodată porcușor de Guineea? Presupun că nu. E un șoarece drăgălaș ceva mai mare, pe care dacă îl lași liber prin casă ți-o umple de căcăreze. Nu are nici un fel de simț al locului pentru făcut acele treburi. Ar fi culmea să te enerveze, de vreme ce tu i-ai dat drumul prin casă.