vineri, 29 iunie 2012

Poker 2010, un film de Sergiu Nicolaescu

Așa cum ne-a obișnuit, Sergiu Nicolaescu e un talent pus în slujba răului. După marile serii de filme mincinoase care au servit drept lecții de istorie în slujba lui Nicolae Ceaușescu și a nemernicilor lui, vine cu o nouă prezentare. Filmul Poker, pe care cu greu m-am stăpânit si am reușit să îl urmăresc până la final.

Dă impresia unei vome în care se pot distinge nemestecate ingredientele inghițite cu ceva timp în urmă: gangsteri (aduși de prin filmele cu Semaca), glume ieftine de telenovele românești, mesaj (stilul ”combate bine pe ciocoi”).

Pentru a căpăta un minim cârlig la spectator sunt aduse vedetele momentului (țâțele lui Jojo si scălâmbarea lui Fernando Caransebes) sau vedete expirate (Jean Constantin, R.I.P.) batjocorite de mâna unui regizor care e mai expirat decât toți. Păcat de ceilalți câțiva actori buni (Valentin Teodosiu, Horațiu Mălăele) și de timpul nostru.

luni, 25 iunie 2012

exit interview

...zidurile închisorii de fapt nu erau decat un gard înalt de tije metalice cu săgeata in vârf, iar deținuții erau atât în interior, cât și în afara acestuia. Eu ajunsesem acolo ca vizitator, căutând un fost prieten pe care nu-l mai văzusem de multa vreme, atât de demult ca nu îi mai știam nici chipul, nici numele. Iar pușcăriașii erau în același timp și gardieni, prinși într-o rețea de turnători fiecare pe fiecare, ca niște echipe de fotbal încleștate într-o partidă cu atât de multă mocirlă că nu se mai distinge culoarea tricourilor. Mi s-a oferit o tava cu banane și alte fructe pentru a fi și eu gardian: am refuzat-o, poate pentru că mi s-a părut prea puțin, poate pentru ca știam că asta însemna să devin în acelasi timp si pușcăriaș. Mă priveau nevolnici ca niște cotoi castrați, prizonieri ai propriei închisori de osânză și neputință. După căutarea buimacă a omului pentru care venisem, am încercat sa ies, însoțit spre ieșire de o pereche de ciudați: un tip care nu facea nimic altceva decât sa se asigure că totul e legal, și de o asistentă cu picioare lungi si mâinile jupuite. El stătea deoparte, cineva mă imobilizase de la spate și mă strângea de gât, în timp ce asistenta încerca să îmi prindă de degetul mare de la picior o etichetă precum morților de la morga.

... mă zbăteam epuizat și m-am trezit din acest coșmar ce-l primisem cadou la ziua mea de naștere, nu cu mult timp în urmă... bleah!

joi, 14 iunie 2012

nota 10 primaria Buzau (II) - O MARE ȚEAPĂ !

Menționam in postarea anterioară surpriza că a fost rezolvată repede și bine o problemă.

din păcate m-am amăgit degeaba, câinii sunt la locul lor, ca și mai înainte. Persoana la care merg pe acea stradă a confirmat că acei câini au mai fost și altădată luați de hingheri și au revenit deoarece persoanele care îi hranesc îi eliberează din adăpostul primăriei, cu condiția ca să îi țină în curte. Poate că dacă mai trec pe acolo o să sun direct la 112 și să cer să îi amendeze. Oameni de căcat...

luni, 4 iunie 2012

nota 10 Primaria Buzau

Am fost placut surprins de mailul primit de la primaria Buzau, prin care ma informau ca sesizarea mea a fost atât luată în considerare, cât si rezolvată.

Era vorba de niste câini care erau să mă muște, dar nu atât câinii m-au deranjat cât locuitorii de pe stradă. Am accesat saitul primăriei, am completat un formular și gata. Am trecut să văd câinii: NU MAI ERAU!

Iată și raspunsul primit pe mail: