Poker 2010, un film de Sergiu Nicolaescu

Așa cum ne-a obișnuit, Sergiu Nicolaescu e un talent pus în slujba răului. După marile serii de filme mincinoase care au servit drept lecții de istorie în slujba lui Nicolae Ceaușescu și a nemernicilor lui, vine cu o nouă prezentare. Filmul Poker, pe care cu greu m-am stăpânit si am reușit să îl urmăresc până la final.

Dă impresia unei vome în care se pot distinge nemestecate ingredientele inghițite cu ceva timp în urmă: gangsteri (aduși de prin filmele cu Semaca), glume ieftine de telenovele românești, mesaj (stilul ”combate bine pe ciocoi”).

Pentru a căpăta un minim cârlig la spectator sunt aduse vedetele momentului (țâțele lui Jojo si scălâmbarea lui Fernando Caransebes) sau vedete expirate (Jean Constantin, R.I.P.) batjocorite de mâna unui regizor care e mai expirat decât toți. Păcat de ceilalți câțiva actori buni (Valentin Teodosiu, Horațiu Mălăele) și de timpul nostru.