red light (2012)

Într-o lume tehnologizată șarlatanii au mai multe mijloace de a se face credibili. E ca în cursa care se dă între laboratoarele de dopaj și sistemele antidoping, sau între creatorii de viruși informatici și sistemele antivirus.

Un șarlatan (magician, mentlist, orb care vede) celebru este interpretat (bine) de Robert de Niro, și este urmărit și demascat, într-un final, de o cercetătoare interpretată de Sigourney Weaver. Filmul se dezvoltă într-o arhitectură destul de plăcută, cu unele exagerări care probabil sunt impuse de la departamentul comercial (bătaia de la toaletă e prea multă, fără rost, și cu o finalitate care îmi scapă; moartea cercetătoarei e la fel de fără noimă - doar pt. impresionare).

Un fapt cu adevărat spectaculos ar fi metoda de comunicare prin sincronizarea ceasurilor, dar in rest e previzibil si lipsit de inspirație. În încercarea de a ieși din comun i se fleoștește un final și un mesaj total pe dos cu ce se afirmase pînă atunci. Mai bine îl lăsau fără final.

Lipsa de inspirație a acestui final forțat îmi readuce în atenție finalul extrem de bine construit din The Hurt Locker (2008), un film care a și câștigat 6 Oscaruri, finalul fiind cheia perfectă a construcției.

În fine, Red Lights (2012) nu mi-a placut, nu-l recomand.