Salvați Roșia Montana,

Visam că merg cu bicicleta. Era un drum prost de țară și de la denivelări, cred, bicicleta mea a început să se strice. La început s-a desfăcut o piuliță, apoi încă una și la un moment dat a picat pedala cu totul. M-am oprit, normal, să repar într-un fel. Nici nu se mai putea merge, de fapt. Am căutat pe jos, prin urmă, piulițe și șuruburi, iar cum stăteam cu pedala în brațe am văzut uimit că bicicleta se transformase într-un cal. Da, un cal obișnuit, viu, dar care avea piciorul din față rupt, cam de la genunchi în jos. Iar pedala din mâna mea devenise acum piciorul calului, pe care eu știam că trebuie sa-l pun la loc, să repar calul. Mi se părea că asta aștepta și calul de la mine, să îi pun piciorul la loc, cu șuruburile și cu piulițele pe care le adunasem de prin praf.

...dar-brusc m-am trezit ... se făcuse dimineață ... fusese doar un vis.

Filmul, vă rog: