Mă surprind că nu mă închin la trecerea pe lângă biserici. Constat o reținere de a-mi exterioriza credința și un ușor dispreț pentru exhibiționismul gestului celorlalți.
Îmi trezește însă intenția de a acorda această onoare clădirea radio difuziunii. Nu atât arhitectura (comună și comunistă, în fapt), cât sentimentul că de acolo iradiază în toate colțurile voci și sentimente, informații de la oameni cu chipuri nevăzute.
Ascult Benny Goodman și, în loc de o imagini, constat că-mi vin în minte vocile lui Florian Lungu sau Ancăi Romeci. ”Moșu” nu are pagină pe wikipedia, deși e o enciclopedie a jazzului. Anca nu apare pe youtube sau trilulilu, deși e una dintre vocile fabuloase ale radioului.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu