într-un viitor sumbru, planeta a rămas fără resurse, umanitatea fiind pe cale de extincție ca urmare a lipsei de hrană. (cu toate că sunt la pământ cu resursele, totuși se deplasează numai cu gipane 4x4, consumul acestora probabil fiind neglijabil).
Furtuni de nisip periodice umplu casele de praf, deși lanurile de porumb din jur rămân în continuare verzi, agricultura fiind și ultima opțiune pentru viitor. Aici apare primul conflict între tatăl copiilor școlari și profesori la ședința cu părinții: profesorii ascund cu bună știință copiilor frumoasele succese spațiale ale Statelor Unite, pentru ca aceștia să își dorească să rămână doar fermieri, și nu astronauți sau măcar ingineri.
Buuun... , iată cum începe SF-ul: În camera copilei încep să se audă niște zgomote ciudate, cred că e de la o fantomă, copila nu se sperie iar tatăl reușește să dezlege semnele misterioase care apar pe podea ca fiind niște coordonate. Se duc la poziția dată de GPS, și supriză! intră chiar în sediul NASA. (deși era criză de îi ustura curul, cercetau în draci cum să lanseze o mega misiune spațială pentru salvarea speciei umane. Și din nou surpriză!: nu aveau pilot pentru navetă și îl aleg chiar pe farmerul nostru (care fusese în trecut un excelent pilot, desigur).
Care-i planul? Cercetătorii nu au gasit nici un loc prea bun în apropierea sistemului solar pentru a migra omenirea pe o astfel de planeta, dar au dibuit un fel de tunel al timpului, cu o poartă pe undeva pe lângă Saturn, și cu celălalt capăt pe la mama dracului undeva la mii de ani lumină, unde se povestește că erau trei planete bune de locuit. Problema americanului era că nu știa pe care să o colonizeze prima, așa că trimite naveta în recunoaștere.
Iacă pleacă echipajul, trece prin tunelul timpului ca pe sub Canalul Mânecii, și ajung lângă prima planetă. Apă peste tot, și cel mai nasol era că p'aici timpul trecea mult mai repede decât în rest. Coboară doi din ei pe planetă, zăbovesc puțin cât se luptă cu niște valuri care le-au băgat apă la carburator, iar când se întorc, ce să vezi: negrul pe care l-au lăsat pe baza spațială îmbătrânise cu doi ani.
Pleacă mai departe la a doua planetă și aici era atmosfera aproape respirabilă, dar frig și stânci cam ca la Vulcanii Noroioși iarna. Găsesc aici un american care plecase mai înainte în recunoaștere și care mințise că planeta e bună de locuit doar cu scopul să vină cineva să-l recupereze. Se iau la bătaie pe solul înghețat, tipul rău reușește să o șteargă spre bază dar nu reușește andocarea, strică și baza și moare ca un prost. Acum intervine un moment de suspans, când contrar tuturor așteptărilor reușesc să revină și să intre din nou în bază. (Chuck Norris și Bruce Willis ar fi clar invidioși pe îndemânarea pilotului în momentele de maxim pericol).
Faza a treia - întoarcerea. Nu mai aveau combustibul și se deplasează cu vehiculele spațiale atașate, nu am înțeles prea bine unde vroiau să ajungă, dar am văzut cum au trecut prin câmpuri gravitaționale uriașe doar cu câteva zgârieturi la învelișul stației spațiale, Trece și printr-o gaură neagră, cade într-o altă fântână a timpului și din căzătură înțelege ce nu știau cercetătorii ca să rezolve și ultima ecuație a călătoriilor în timp.
Ajunge din nou pe pământ, plin de cunoștințe (în timpul petrecut în voiaj pe pământ cei lăsați erau muuult mai bătrâni). Necazul era că nu putea comunica noile cunoștințe stiințifice acumulate în capul lui de fermier și de pilot, dar printr-o ingenioasă idee le va transmite totuși prin Morse prin intermediul secundarului unui ceas lăsat la începutul filmului suvenir familiei la plecare. Fiica, reușește să descifreze mesajul, să rezolve și problema dispariției omenirii, totul se termină cu un happy end stupid cu fiica bătrână pe patul de moarte cum discută cu tac-su rămas tânăr de la atâtea călătorii spațiale aproape cu viteza luminii.
Un film de râsul curcilor, nu vă recomand să pierdeți timpul chiar dacă ne tot spun în film că este așa de relativ.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu