ah, referendumul (II)

Ce-am avut si ce-am pierdut?
Am avut impresia că nu se mai poate face nimic, că toți românii sunt lași și blazați, că nu au tăria să își susțină părerea. Dar iată că nu sunt deloc puțini aceia care vor altceva și gândesc simplu și sănătos: ”Cine a greșit să plătească!”.
Am avut impresia că ungurii sunt parteneri, că au stofă europeană și prin legăturile lor la Ungaria devenim și noi mai puțin balcanici. Da de unde! Sunt decuplați de România, sunt mici și meschini.
Am crezut în Europa, în ajutorul dezinteresat pentru noi, într-un sentiment de jenă că am fost abandonați ca monedă de schimb pentru bunăstarea lor după cel de-al doilea razboi mondial. Greșit! Il susțin pe Băsescu ca vector de influență, care a capitulat necondiționat. Îl servesc cu logistică pe serviciile secrete și cer pentru asta jecmănire ca-n vremea otomană. Semnul că le-a ieșit jocul va fi alegera lui Ungureanu președinte, pentru perpetuarea statusului.
Miza e uriașă, economic și uman. Spre deosebire de majoritatea părerilor, cred că referendumul a fost benefic, a fost o limpezire a apelor, un avertisment că nu suntem nici proști, nici puțini. Rezultatul concret apare în intransigența părerilor (vizibilă și in media), delimitarea segmentelor distincte - separarea uleiului de apă.