Un monument considerat ultimul megalit din România, ridicat în 1846, abandonat astăzi şi înconjurat de buruieni aşteaptă să fie redescoperit şi apreciat.
Pe lângă imaginea spectaculoasă care apare neaşteptat pe un drum de pământ mi se pare şi mai minunată povestea legată de acest monument. Crucea lui Ioniţă Cârjan, cum i se mai spune, a fost ridicată în 1846 pe pământul preotului Costache Dinu Cârjan. Se povesteşte că fiica preotului Costache s-a căsătorit cu un negustor turc, în 1844. Manaf Selim, negustor de suveniruri din Anatolia, se îmbolnăvise de friguri şi s-a despărţit de caravana cu care călătorea fiind găzduit pentru un timp în satul Greceanca, la o rudă a preotului Costache. Fiind toamnă târziu e nevoit să rămână până în primăvară. O va cunoaşte pe Maria, care îi va schimba viaţa şi religia. Se îndrăgostesc şi turcul se botează creştin, renunţă şi la negustorie stabilindu-se aici. Va deschide un han, Hanul Manafului, ale cărui ziduri ar fi rezistat până prin anii 1980. La botez primeşte numele Gheorghe, iar crucea, fără baldachin, este ridicată de preotul Costache, căruia i-au trebuit câţiva ani până să accepte această căsătorie. Celor doi tineri le moare primul copil, iar în memoria acestei fetiţe Gheorghe Manaf împodobeşte crucea cu un baldachin, tot din piatră, cu motive orientale, aşa cum apar pe monumentele funerare turceşti. O impresionantă încrustare în piatră a imaginii Sfântului Gheorghe ornată cu motive vegetale islamice.
Inscripţionarea e cu caractere chirilice, lizibile încă.
„Această cruce s-au ridicat în zilele înălţatulu(i) nostru Domn Gheorghe Dimitrie Bibescu v(oe)v(od) 1846” -faţă
„De robu(l) lui D(u)mnezeu Ioanu Postelnicu(l) sinu popa Costache Dinu Cârjan ot satu Viespeşti” -stânga
"Cu fi(i) me(i): Nicolae, Ioana, Mafteiu, ereu(7 Gheorghe. Morţi: Costandin er(eu), Maria presbitera, Costandin, Dimitrie, Nicolae, Danciu, Dobra"-dreapta
Icoanele cu Sfânta Treime, Sfântul Gheorghe, Sfântul Dimitrie, Sfinţii Îngeri.
pe vremuri arata asa:
ASTAZI,
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu