Am citit la repezeală ”Ghidul nesimțitului” de Radu Paraschivescu și am constatat că nesimțirea capătă forme noi de exprimare, cartea fiind ori prea veche, ori chiar neinspirată pe alocuri. Multe din cazuri sunt neinteresante (că de ce se face mâncarea pe holul blocului: asta nu am mai vazut-o de când eram student în cămin, că de ce își scoate gherțoiul pantofii când merge cu trenul multe ore să cadă părul din nas celor din compartiment: asta cred că azi ar fi taxată cumva foarte rapid). Nesimțirea a dezvoltat și anticorpi, cei din jurul nesimțitului descris în carte sunt acum mult mai vocali decât victimele neputincioase din text.
Dar ce îi mai lipsește cărții? O definiție a nesimțirii și mijloacele de tratament.
Pentru definiție: nesimțirea presupune deranjarea altora fără ca acela care o face să își dea seama. Este o ne-simțire a unei realități. Este un adaos de inutilități care obosesc și apoi agasează. Nu e necesar să simți toate detaliile vieții, nu suntem regizori de cinema să punem toată realitatea într-un film. Dar când nu îți dai seama că dacă te piși de la o juma de metru de bideu sub tine mai rămâne o baltă de pișat după ce pleci este o problemă. Nesimțitul are o lipsă de înțelegere a cadrului său de viață, în cazul de mai sus el rămânând la nivelul pișatului pe gard în spatele curții (nu mă pot abține să nu menționez aci șoferii pe care îi ”taie” când sunt la volan pe șoselele patriei și opresc la marginea drumului - orientarea jetului depinzând -cel mult- de direcția și de tăria vîntului).
Pentru tratament: ce le facem? că deranjează... Primul și primul fapt e să nu-i răspunzi la o nesimțire cu una și mai mare. Dacă e cocalar la volan nu tre să fii și tu unul care să-l impresioneze. Nesimțirea nu se vindecă. Îți tocești nervii de pomană, fără nici un rezultat. Nesimțitul este un individ pus din întamplare sau destin într-un loc nepotrivit. Dacă e identificat poate fi evitat. I-ai văzut o mostră de nesimțire, nu mai ieși cu el la bere, de exemplu, că te faci și tu de cacao. Există ofertă ”fără număr”, ca să păstrăm registrul, de indivizi de soi cu care să fii apropiat. Dacă totuși nu poți să-l lași, că o cere cu insistență, folosește nervii altuia. Dăm ca exemplu un BMWx5 alb pe banda doua care merge încet că vorbește omul la telefon ceva important și în loc să îl depășești prin dreapta, că tu te grăbești și mai ai o grămadă de mers, te așezi frumușel puțin în spatele lui pe banda întâi și mergi cu aceeași viteză, să-i blocheze pe toți. Stai prost pe prima bandă să vină altul/ alții cu claxoane și flash-uri în spume. Just for fun! Dacă te grăbești, totuși, îl depășești prin dreapta cu atenție, că nesimțitul e și prost, de regulă.
De unde atâta înțelegere pentru nesimțit? Ați avut vreodată porcușor de Guineea? Presupun că nu. E un șoarece drăgălaș ceva mai mare, pe care dacă îl lași liber prin casă ți-o umple de căcăreze. Nu are nici un fel de simț al locului pentru făcut acele treburi. Ar fi culmea să te enerveze, de vreme ce tu i-ai dat drumul prin casă.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu