O carte grea. Urcă încet, încet, cele două volume, ceva mai alertă fiind doar pe ultima sută de pagini.
Un copil nevoiaș, Pip, e scos din mediul lui de o întâmplare petrecută la începutul cărții, când ajută, înspăimântat, un deținut evadat să se elibereze de cătușe. Decor clasic de Anglia, cu mocirle și vânturi care șuieră prin cimitirul de lângă biserică.
Ei, această înspăimântătoare întâlnire pentru copil va schimba viața ocnașului, care de aici încolo, plecat în America, va face toate eforturile ca acel copil să devină un tânăr educat, cu bani, cu tot ce-i refuzase lui destinul. TOt ajutorul vine fără a i se dezvălui copilului, apoi tânărului, numele binefăcătorului.
O altă întâlnire care marchează viața lui Pip este cu o domnișoară bătrână, bogată, autoizolată în casă și în timp, după o mare dezamăgire în dragoste, fiind părăsită de logodnic în ziua nunții. Baba urăște pe toată lumea și se răzbună crescând lângă ea o tânără, Estella, care va frânge inima lui Pip de la prima întâlnire.
Cartea a fost scrisă (deși critica spune că e top of the best) ca o joacă, autorul punând personajele pe scenă apoi blocându-le comportamentul la o anumită idee. D-ra Havisham e înțepenită în ura către lume și toți bărbații. Pip o iubește pe Estella de la 6 ani (!) până hăt, după prima tinerețe, chiar dacă ea nu-l vrea și se mărită cu altul. Ocnașul își dedică toată viața să-l facă pe Pip un mare gentleman. Mai e un personaj obscur, Compeyson, care are doar ca scop în viață să-l ducă înapoi pe ocnaș la închisoare sau la ștreang. Toți termină prost, ce-o fi așa deosebit la această carte nu pricep.
Și nu are nici poze!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu