Divergent (2014)

un film SF ce reușește să reziste presiunii plasării într-o perioadă post-apocaliptică (după un război devastator) și a temei bruswillis-iană (cineva care rămâne singur să salveze planeta).

Cum face asta? În primul rând eroii sunt tineri de 14-16 ani iar filmul se adresează aproape exclusiv acestei vârste. Chiar și așa, nu cade în capcana de a fi un joc de playstation pus în scenă de un regizor și o armată de programatori pe calculator: rămâne destul de uman.În al doilea rând e un SF de bun simț, care poate fi privit ca alegorie pentru lumea de azi.

Ce avem noi aici? o lume a viitorului în care oamenii sunt din start examinați și testați științific pentru a-i încadra într-una dintre cele cinci categorii distincte și exclusive:

dauntless - cei curajoși care devin membrii ai forțelor de ordine, care alunecă încet spre poliție secretă

erudite - deștepții care devin cercetători, (apoi savanți)

amity - cei cu suflet bun sunt puși să lucreze pământul

candor - cinstiții (nu au voie să mintă) și se vor face avocați

abnegation - cei care sunt dedicați binelui omenirii, care cred că egoismul e cauza tuturor relelor. Ei sunt, de altfel și cei din rândul cărora se alege un consiliu de conducători.

Astea sunt categoriile ”bune”, dar mai sunt și cei de pe dinafara (de care trebuie păzite aceste facțiuni) precum și ”divergenții” - persoane rare care nu se încadrează în nici una dintre categorii.

Eroina principală, Tris, e chiar una de acest fel, și se autodescoperă cu uimire. Faptele ei deosebite gâdilă orgoliul micilor spectatori, care se cred (și sunt , de fapt) fiecare unici în felul lor.

Iar un șir de întâmplări, destul de neverosimile pentru o eroină cam prea pufoasă pentru astfel de fapte, conduce la happy end, prințul sărută prințesa iar soarele răsare din nou pe planeta eliberată de norii tiraniei.

Frumușel, merge văzut odată, e pe primul loc in boxoffice-ul american :)