Romanul lui Marin Sorescu, ”Trei dinți din față” , descrie povestea a trei tineri: Val, Adrian și Tudor, primul sculptor și ceilalți doi ziariști. O istorisire greu de urmărit, încercarea de a face roman a poetului Marin Sorescu fiind un eșec. Pare că e ieșit cu trotineta pe autostradă, sau o bărcuță care traversează oceanul, cum a și spus Alex Ștefănescu. Fel de fel de giumbușlucuri verbale, care la un moment dat obosesc și plictisesc.
Am început și am reușit să termin lectura romanului pentru că am avut ediția necenzurată, fragmentele scoase de cenzură fiind aici transcrise cu caractere îngroșate. Un joc de-a cititul ca mâncatul unei plăcinte cu răvașe. Încet-încet palmele primite în joacă devin tot mai aspre, până la amputări de pagini întregi, care altfel necitite duc la știrbirea totală a înțelesului cărții.
Cum a putut autorul să accepte această mutilare? Pentru bani, ca să iasă materialul de tipărit și să mai bifeze o realizare?
Cât de mult mi-a plăcut ”La Lilieci” atât de întristat am fost de acest roman.
Modul de adaptare al autorului la cerințele sistemului și acceptul acestuia de a i se amputa atât nuanțe cât și substanțe trădează o joasă apreciere a autorului pentru sine, cât și o apreciere redusă a acestuia pentru cititori.
Glumițele și miștocăreala cu care e tratat un sistem criminal care a trecut peste România după război începe să-mi compună poza unui autor complice cu regimul, măcar prin tăcere, deși cred că a fost mai mult decât atât.
Am constatat că venirea comuniștilor după război a fost ca o bombă atomică, mult mai devastatoare decât cele date de americani. Explozia atomică are ca prim efect orbirea victimei, apoi, mult mai tâziu, vin bumul sonic și forța undei de șoc. Ei, la noi lumina asta orbitoare care a venit de la răsărit a șocat, spre exemplu firul romanelor care traversează acel moment. Minunata ”Cronică de familie” traversează cu succes generații, dar când trece de 1945 sfârșește într-o buimăceală de lovit în cap.
Fantine din Mizerabilii lui Victor Hugo își pierde, la fel, dinții din față. Mi se pare ideea care marchează atât povestea încercării de roman a lui Marin Sorescu, cât și romanul însuși, care a fost mutilat de cenzură și de pasivitatea autorului.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu