- este un instrument la fel de util ca și telecomanda și poate fi găsit în unele gospodării la îndemână pentru privitul la televizor, înfipte în pernuța decorativă aflată deasupra capului, împrună cu agrafele și acele de siguranță.
- este refolosibilă, doar ruperea conduce, într-un final la aruncarea la gunoi
- varianta eco se poate obține după gustul fiecăruia, dintr-o mătură: poți alege lungimea, grosimea și aroma prafului adunat anterior,
- varianta nou apărută de plastic este mult mai rezistentă, poate ține chiar mai multe luni, nu mai vorbim de improvementul general al aspectului: trident, săbiuță sau chiar cruciuliță
- locul lor e, tradițional, în solniță, uneori puse vertical la mijloc împreună cu un ardei iute mîncat pe jumătate.
notă: am avut nefericita ocazie de găsi la masă atât puse vertical, cât și alăturate de sare, în poziție orizontală. La o pomana porcului am simțit, mult prea târziu, gustul de scobitoare refolosită: luasem dintre cele orizontale, puțin folosite.
Ața dentară apare în tradiția românească doar în momentele finale ale unui dinte, când acesta se leagă, se (ex)trage cu putere și se aruncă pe spate, peste casă împreună cu incantația: "Na cioară un dinte de fier și dă-mi un dinte de oțel". O gură cu mulți dinți de metal presupunând realizarea acestei minunate dorințe.
În imagine avem o frumoasă idee de aperitiv cu măslină și cubuleț de cașcaval de post înfipte în viu coloratele scobitori de plastic:
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu