Cumpărături făcute, mâncare și siesta, toate lucrurile păreau că merg perfect. O stare plăcută de toropeală învinsă cu greu de dorința de a merge mai repede acasă.
Afi.
Plătesc parcarea subterană, iau tichetul - hai afară.
Coadă de câteva mașini la bariera de ieșire, la cea din fața mea nu se ridică bariera. Blondă cu Mercedes. Dăm toți în spate, iese și tipa, dau ocol și mă așez din nou la coadă.
Coadă, se repetă figura - la mașina din fața mea nu se ridică bariera. Calm, dăm toți din nou în spate, ocol, mă așez din nou la coadă.
Ajung la barieră, bag tichetul: REJECT! bariera nu se ridică.
Fuck! am intrat în rândul pițipoancelor.
Fac semne celor din spate de la coadă că nu merge bariera, calm - se dă coada în spate, ies, parchez puțin mai departe și mă duc ca pieton să văd cum se bagă tichetul în fantă. Toți îl băgau cum trebuie, cum știam și eu, și ieșeau.
Hai înapoi la automatul de plată, TICHET INVALID!
Las mașina la ușile de acces la parcare, să rezolv cu vreun angajat, ceva. Familia și cheile rămân: "Mutați voi mașina dacă e nevoie," le zic.
Back in mall, întreb, "înainte pe stânga", merg, "a, în capăt unde scrie INFO", ajung.
Birou semicircular, un tânăr care îmi spune că bariera s-a ridicat dar nu am văzut eu, trecem peste, îi las tichetul și îmi zice să ies că îmi ridică el bariera. OK, ies, mă plictisisem, ajung la ieșire : ȘOC! nu am nimerit ușa unde era mașina, habar nu aveam de vreun reper unde să mă întorc.
Telefonul era în mașină, am rămas înțepenit în mijlocul parcării.
- Ați pierdut ceva? mă întreabă un angajat care aduna cărucioare, sau aduna cei 50de bani de la cărucioarele abandonate.
- DA, MAȘINA.
- Păi unde ați lăsat-o, că vă duc eu.
- Păi nu știu.
- Ai un telefon? dă-mi, te rog, să sun să întreb soția.
- Da,
sun pe numărul meu de cîteva ori, țîr țîr până zice ca abonatul nu răspunde.
sun pe numărul soției o dată, la fel(aici greșisem o cifră, dar nici nu a dat greseală sau abonat inexistent ci doar țîr-țîr-abonatul nu răspunde.)
Fuck!
Îi dădusem omului 10 lei: - Hai că vă duc la toate intrările. Ok,
Mergem, îi explic cam cum arată ieșirea unde era parcată mașina, fără nici un rezultat.
Omul îmi repeta, "Dar să nu fie la zero" apoi când îl întreb ce înseamnă asta, îmi zice că sunt trei etaje de parcare.
M-am trezit complet din orice toropeală.
- Hai să încercăm la zero!, zic.
Mergem , căutăm și acolo, DRACI! nici o mașină.
Mai urcăm și la celălalt etaj, cu liftul, dar aici era totul colorat în galben, i-am zis ca sigur nu e aici, coborâm din nou la -1, mai ne învârtim, mai mă sun, îi zic să mă lase că mă duc iar la cel de la INFO, să ne uităm pe camere să văd unde am lăsat mașina.
Mersi, sănătate, 10 lei, pa - la revedere.
Când să întru din nou în mall, am nimerit exact unde era mașina.
WOW, ce norocos sunt azi:).
- MĂI, de ce nu ați răspuns la telefon?
- Era număr necunoscut și dacă vroiai să răspunzi trebuia să iei telefonul la tine.
Wondeful ,
Ies, la barieră apăs pe interfon, sună- sună, îmi răspunde o tipă: "Am vorbit cu colegul dv dela Info să îmi ridice bariera", îmi ridică bariera, totul e perfect, minunat, am reușit să ies din parcare.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu